Părintele Stareț Melchisedec al Putnei, la 60 de ani

Prima mea convorbire cu Părintele Melchisedec Velnic, Starețul Putnei, a avut loc în 2011.

Participam la colocviul Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, cu o comunicare despre literatura română din Republica Moldova. Am inventat, atunci, un pretext, să stăm de vorbă. Am întrebat ceva despre Putna și despre Basarabia. Mi-a răspuns, explicându-mi că, la Mănăstire, vin mulți tineri basarabeni și rămân o vreme. „Vin cu ideile lor și pleacă cu ideile noastre”, a încheiat Părintele.

Această grijă constantă față de românii din Basarabia (dar și față de cei din Nordul Bucovinei ori din diaspora) aveam să o redescopăr peste ani, când am început să merg la Putna destul de des.

Într-una dintre descinderile mele acolo, am hotărât să îi cer ajutorul pentru proiectul Spune-mi o poveste pentru suflet. M-am pregătit pentru întâlnirea cu Sfinția Sa mai abitir decât pentru orice examen. Îmi notasem într-un carnețel cine sunt (la ce emoții aveam, era posibil să uit și cum mă cheamă!); ce fac; ce vreau. Ba chiar am făcut repetiții, înainte de această întrevedere…

Întâlnirea cu Părintele Melchisedec rămâne una dintre întâlnirile providențiale ale existenței mele.

Pentru că a îngăduit-o, îi mulțumesc!

Spun mulți că ascultarea sa (dublată de discernământ duhovnicesc), smerenia și credința („antrenată” încă din copilărie, în familie) îl fac un om special.

Eu îl admir și îl respect pentru fermitatea pe care am ghicit-o de la prima noastră discuție; pentru felul în care se poartă cu copiii; pentru forța sa interioară.

Eram anul acesta la Putna, la hram. Se sărbătoreau 150 de ani de la Prima serbare a românilor de pretutindeni. Patriarhul însuși, zeci de ierarhi și mii de oameni erau la fața locului. Printre ei – și premianții concursului Spune-mi o poveste pentru suflet, organizat în amintirea serbării din 1871. Veniseră aici, într-o tabără de câteva zile, alături de părinții lor. Mănăstirea le făcuse acest dar. Părea imposibil. Și totuși, ne-am întâlnit la Putna, datorită Părintelui Stareț!

Exact de Adormirea Maicii Domnului, în zori, tatăl Părintelui Stareț s-a mutat din această lume. Locuia la mănăstire de cinci ani. Iar de vreo trei – era bolnav.