Joi, 3 iunie, am participat la conferința „Drag de carte”, organizată de CCD București. Îi mulțumesc atât doamnei Gabriela Bărbulescu pentru invitație, cât și celorlalte invitate pentru generozitatea cu care au împărtășit din experiența lor.
Vorbind despre Cum devin cei mici mari iubitori de literatură, am prezentat două resurse care chiar dau rezultate, dacă sunt folosite sistematic.
Care sunt acestea?
- Lectura profundă – un model posibil, creat de doamna Elisabeta Stanciulescu și explicat într-o serie de articole:
Lectura profundă – un model posibil (I-II)
Lectura profundă – un model posibil (III-IV)
Lectura profundă – un model posibil (V)
și…
- Proiectul Spune-mi o poveste pentru suflet, care – pe lângă faptul că urmărește educația caracterului prin intermediul poveștilor, este și un proiect de antrenat viitori cititori (care înțeleg și folosesc ceea ce citesc).
*
Ador cititul de plăcere, dar – cel puțin în anii de formare a unui (viitor) cititor – cred că este nevoie (poate în primul rând) de o lectură ghidată. Ca profesor, mi-am pus mereu aceste întrebări: Cum să îi fac pe copii să citească nu doar ceea ce-și doresc, ci și ceea ce cred că le folosește? Și, mai ales, cum îi apropii de unele texte care li se par „expirate”?
Sunt multe idei valoroase în articolele pe care le-am pomenit mai sus. Pe trei dintre ele le-am aplicat, le-am testat, le-am retestat, până când am ajuns să aud din ce în ce mai des următoarea replică a copiilor: „Mai dați-ne să citim!”. Iată care sunt aceste sugestii (reformulate și mult simplificate, de aceea recomandarea mea e să citiți articolele!).
Copiii, adolescenții se pot împrieteni cu textele pe care tu, adultul, i le oferi sau i le recomanzi:
- …dacă pornești de la ceea ce le place LOR, ca să ajungi la textele pe care vrei să le citească Și nu invers. (Poate fi literatura „la modă”; dar poate fi și un text dintr-o enciclopedie; pot fi instrucțiunile unui joc; poate fi – de ce nu? – o ecranizare.)
- …dacă faci legături între ceea ce citesc și experiențele lor sau dacă îi pui să caute, să conștientizeze, să găsească aceste legături.
- …dacă practici o lectură focalizată, fixând de la început anumite aspecte de urmărit; iar acestea pot avea legătură tot cu ceea ce trăiesc și experimentează copiii.
(Cel mai mult mi-a folosit acest principiu atunci când le-am dat copiilor să citească Amintirile… lui Creangă.)
Am avut în gând aceste sugestii pe vremea când coordonam colecția „Hai să citim ”de la Editura Corint. Sarcina mea era să ofer resurse pentru a face atractive (sau, măcar, interesante) cărți mai vechi destinate copiilor și adolescenților: Basmele lui Ispirescu; Europolis, de Jean Bart; Mara lui Ioan Slavici; Pânza de păianjen, de Cella Serghi; Cuore de Edmondo de Amicis, Mașina timpului de H.G. Wells, Vântul prin sălcii de Kenneth Grahame, Laleaua neagră a lui Dumas, cunoscuta carte a lui Rabelais – Gargantua și Pantagruel și o carte de Panait Istrati.
Pe lângă informații mai puțin cunoscute despre cărțile enumerate; pe lângă curiozități; pe lângă un scurt dosar de receptare critică (în cazul unor volume); pe lângă exerciții de creativitate (dar și de cercetare), propuneam exerciții de lectură profundă și teme de reflecție. AICI sunt câteva referitoare la Cuore. Ce cred despre această carte am scris în prefață: Pledoarie pentru un roman vechi și (prea) sentimental.
*
Intervenția mea în fața a peste 2300 de profesori a fost și un exercițiu de recunoștință față de câțiva oameni care m-au format.
Doamnei Elisabeta Stănciulescu îi sunt recunoscătoare nu doar pentru articolele despre lectura profundă, ci și pentru tot ce am construit lucrând împreună în programele dumneaei de dezvoltare integrată.
„Sămânța” proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet atunci a fost plantată în mintea mea.
Apoi, le sunt recunoscătoare învățătoarei mele Victoria Pășcuță și profesorului meu de limba română din gimnaziu, domnul Gheorghe Moga.
Am prins drag de carte datorită lor, pentru că ne citeau, de foarte multe ori, în clasă – cărți întregi. De exemplu, profesorul meu ne-a citit Neamul Șoimăreștilor de-a lungul câtorva ore… Tot dumnealui aducea cărți și le lăsa pe catedră, ca să le răsfoim și noi, din curiozitate. Apoi ni le împrumuta. Nu se lăsa intimidat de textele impuse de manuale – un manual nu e Biblia profesorului!, ci, de considera necesar, ne sugera să citim altceva sau ȘI altceva.
În plus, era atent la CUM citim.
Pentru că, mai mult decât kilogramele de cărți devorate de un cititor, contează CE ÎNȚELEGE acesta din ceea ce citește; cum folosește ceea ce citește; ce corelații poate face între ceea ce citește – pe de-o parte; și alte texte similare, propria experiență sau viața reală – pe de altă parte.
Copiii prind drag de carte dacă un adult le citește cu voce tare povești, de foarte devreme.
Dacă adultul însuși citește cărți bune, alături de ei.
Dacă îi pune să citească zi de zi, măcar 5 minute. Părinții au un rol covârșitor în acest sens. Dar și profesorii au puterea de a influența – părinți și copii deopotrivă.
Se tot vorbește de împuternicirea copiilor, când vine vorba de citit și acest aspect este de valorificat. Profesorii sunt ghizii copiilor, până ce aceștia prind drag de carte și au puterea de a găsi cea mai potrivită metodă pentru ca acest lucru să se întâmple. (Important e să o aplice cu perseverență.) Au puterea de a testa și de a retesta sugestii, idei, practici; au puterea de a crea altele mai eficiente decât cele existente deja. Doar să nu renunțe, chiar dacă – știu bine! – le e greu și, uneori, li se pare că efortul lor e în van.
Un bun cititor de literatură e un cititor antrenat într-ale cititului. Dragostea de citit se naște din citit, iar cititul zilnic naște nevoia de a citi mai mult.
Cititul CONSECVENT este o metodă sigură prin care un copil prinde drag de carte.
Ioana Revnic
P.s. Vă las AICI, la îndemână, o carte cu care copiii ar putea să-și petreacă – azi – 5 minute de lectură: Hainele călătoare ale Iustinei, de Veronica Iani. Iar dacă tot citesc cartea, poate decid să participe și la Concursul SOPS 13 – Hainele noastre călătoare.
