Dragi copii din Bucovina,

 

În această scrisoare vă voi spune câte ceva despre mine, dar și despre ce știu despre frumoasa voastră Bucovină.

 

Trăiesc în Republica Moldova și am opt ani. Îmi place să citesc și îmi mai place toamna, pentru că are o varietate mare de nuanțe. Culorile mele preferate sunt verde și mov.

 

Știu că, pe vremuri, Bucovina făcea parte din România. Dar în prezent, Bucovina e ruptă și o parte este a Ucrainei. Participând la acest concurs, am aflat că în Bucovina ucraineană se vorbește. Dar și limba română, însă, în curând, va fi introdusă în învățământ doar limba de stat. E trist să mă gândesc că nu ați mai putea învăța în limba noastră maternă! Ca să nu vă uitați limba, dragi copii din Bucovina, vă îndemn să vizitați, cât de des puteți, România de astăzi și să vă aduceți aminte de România care cândva a fost întreagă!

 

Eu cred că cel mai frumos cuvânt în limba română este ,,mama”, pentru că atunci când îl rostești, îți aduci aminte de familia ta, de limba pe care o vorbești și de Țara în care te-ai născut, care îți este și ea mamă.

 

De aceea, vă îndemn să rostiți cât mai des acest cuvânt – ,,mama”.

Vă salut din Republica Moldova și vă doresc succes.
Cu drag, un copil ca voi,
Patricia Dabija, 8 ani

 

 

Pictură inspirată de „Balada” lui Ciprian Porumbescu, realizată de Paula Dabija, 13 ani

Lucrări participante la Concursul „Cealaltă Bucovină” – SOPS 7, noiembrie 2020

 

***

Românii din Ucraina nu sunt mai puțin români decât noi. Ei, părinții lor, bunicii lor s-au născut și trăiesc într-o țară care nu le prețuiește identitatea și nu se străduiește să le-o cultive. Românii din nordul Bucovinei sunt ca niște orfani, de care rudelor nu le mai pasă. Să-i cunoaștem mai bine și, prin intermediul concursului „Cealaltă Bucovină”, să trecem, într-un fel, granița care ne desparte de ei. E luna în care ne amintim de Unirea Bucovinei cu Țara. Și, în premieră absolută, voi publica lucrări participante la concursul organizat în cadrul proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet. Selecția îmi aparține și nu influențează opțiunile juriului. (Ioana Revnic, coordonatoare SOPS)