POVARA UNEI FRUMUSEȚI
🌿Demult, când romanii țineau în mâinile lor hățurile lumii, aproape de capitala Imperiului, la o mănăstire de care nu știa prea multă lume, trăiau câteva călugărițe. Printre ele – Anastasia. Rămăsese de la trei ani fără părinți și fusese luată în grijă de Sofia, stareța locului.
🌿Tânăra avea acum aproape 20 de ani și, cu toate că crescuse ferită de ceilalți, vestea că era foarte frumoasă trecuse dincolo de zidurile mănăstirii. Mulți ar fi vrut să o ia de soție, dar Anastasia era călugăriță și așa voia să rămână.
🌿Atunci, unii dintre cei refuzați au decis să se răzbune. „Indiferența” tinerei era greu de înțeles pentru cineva de altă credință. De aceea, au pârât-o lui Prov, administratorul Romei. I-au spus unde se află, cum trăiește și că le întrece în frumusețe pe fecioarele din cetate. Dar că îi desconsideră pe păgâni, râde de zeii romani și crede în Hristos.
🌿Prov și-a trimis slujitorii s-o aducă la el. Când au ajuns la mănăstire, aceștia au găsit porțile închise și le-au tăiat cu securile. Mai toate călugărițele s-au speriat: doar stareța Sofia și Anastasia au rămas netulburate. Prima, care bănuia ce vor ostașii, a luat-o deoparte pe Anastasia și a pregătit-o pentru ce avea să urmeze. I-a prezis că va suferi defăimări, umiliri, torturi, dar a încurajat-o să nu se teamă. Să rămână neclintită în credință, oricât i-ar fi de greu.
🌿Stareța i-a vorbit deschis despre un viitor cu un deznodământ sumbru. Pe de o parte, bătrâna Sofia avea inima sfâșiată, știind ce va păți fiica ei duhovnicească. Pe de altă parte, o învățase pe aceasta că în numele iubirii de Dumnezeu jertfești totul. Apoi, credința și dragostea îi dădeau forța să înfrunte orice slăbiciune interioară și orice nedreptate omenească. La fel s-a întâmplat cu Sfânta Anastasia. Aflând ce o așteaptă, ea ar fi putut da înapoi. S-a arătat însă gata să îndure orice pentru Hristos, chiar să moară pentru El.
PUTEREA ALTEI FRUMUSEȚI
🌿Când Anastasia a intrat în sala în care o așteptau guvernatorul Prov și alți curioși, în jur s-a lăsat tăcerea. Auziseră ei că tânăra era atrăgătoare, dar acum, când o vedeau de-aproape, uimirea îi paralizase. Într-un capăt al încăperii, drept, lângă un jilț, stătea judecătorul ei. Ce i se întâmpla? De ce îi zvâcneau tâmplele? Și de ce – dintr-odată – bărbia începuse să-i tremure?
🌿Fecioara privea doar în pământ, în timp ce înainta înspre el. Pentru câteva clipe, bărbatului i s-a părut că o vede înfășurată într-o lumină blândă.
🌿 „Cine ești, cum te cheamă și ce credință ai?” a întrebat-o el.
„Sunt din Roma, acolo m-am născut. Am crescut la mănăstire” a răspuns ea, fără să-și ridice ochii din oglinda pardoselii. „Mă cheamă Anastasia.”
„Ce nume e ăsta?!” a reacționat Prov.
„Un nume creștin. Înseamnă Înviere”, i-a explicat ea fără a-l privi în ochi.
🌿Biata fată!, se gândea Prov. Trăiește într-o amăgire. Cum să renunți la bucuriile tinereții, doar pentru că alegi să crezi într-unul care și-a spus Fiul lui Dumnezeu și a murit ca un tâlhar? De ce să îți ascunzi frumusețea, în loc să profiți de ea?!
🌿I-a vorbit, la un moment dat:
„Ce câștigi dacă fugi de oameni? Dacă te sacrifici pentru Un răstignit? Mai bine mărită-te cu un ins cinstit și frumos, bucură-te de bogății și nu-ți risipi viața, căci…”
„Bărbatul meu, bogăția mea, veselia mea și viața mea este Domnul meu Iisus Hristos”, i-a tăiat vorba Anastasia, înfruntându-i privirea.
🌿 „Așa-i răspunzi unui conducător? Cum îndrăznești?! Pălmuiți-o!” a poruncit acesta.
Prima palmă a fost cea mai grea. Apoi, pe celelalte Sfânta Anastasia le-a îndurat mai ușor. I-a venit să izbucnească în plâns doar când Prov a poruncit să i se smulgă hainele și să fie lăsată goală, înaintea mulțimii. Apoi, a întrebat-o dacă se cuvine ca o virtuoasă ca ea să stea așa, în văzul lumii.
„Nu mie ar trebui să-mi fie rușine, ci ție, bărbat plin de pofte” i-a zis Sfânta Anastasia. „Dumnezeu știe că nici măcar soarele nu mi-a văzut trupul gol.”
🌿În loc să-i mai spună ceva, guvernatorul a dat poruncă să fie torturată în multe feluri, dar fecioara a răbdat toate chinurile, fără a înceta să își mărturisească credința. Atât de mult a fost bătută, încât au obosit până și călăii săi. Au tras-o și pe roată, ca să îi zdrobească fiecare părticică din trup, dar la rugăciunile ei roata s-a oprit, Sfânta Anastasia a fost dezlegată de o mână nevăzută și s-a arătat tuturor nevătămată.
🌿Minunea i-a cutremurat pe martorii supliciului, mai puțin pe Prov, care s-a încrâncenat și a poruncit ca fecioara să fie mutilată. Astfel, tot trupul i-a fost ciopârțit.
🌿În toiul schingiurilor, slăbită, Sfânta Anastasia cerea apă. Un bărbat pe nume Chiril i-a astâmpărat setea de două ori și, din acest motiv, sfânta l-a binecuvântat, dar gestul lui milostiv l-a costat viața.
🌿 „Anastasia, ți-e bine acum?!” întreba Prov, din când în când.
„Da, pentru că le îndur pe toate pentru Hristos. Gata sunt să mor pentru El nu doar o dată, ci de sute de ori” răspundea ea.
„Să i se taie limba!” a tunat atunci bărbatul.
„Nu-i nimic, inima mea tot nu încetează să vorbească cu Domnul meu…” a mai apucat să zică Sfânta Anastasia, înainte ca porunca lui Prov să fie îndeplinită.
🌿După aceea, Prov a ordonat să fie dusă afară din cetate și să i se taie capul, iar trupul să fie lăsat pe un câmp – hrană pentru fiare și păsări.
Dumnezeu a avut însă grijă ca acesta să rămână neatins, iar noaptea, în vis, i-a trimis un înger stareței Sofia, să o cheme după fiica sa duhovnicească.
Bătrâna a luat o pânză curată, a ieșit din mănăstire și nu s-a oprit până la câmpul pe care zăceau împrăștiate moaștele sfintei. Le-a adunat de acolo cu ajutorul unor creștini necunoscuți și le-a îngropat.
🌿Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana a trăit în secolul al 3-lea și este pomenită în 29 octombrie. Mai există o sfântă muceniță cu același prenume (Sfânta Anastasia, izbăvitoarea de boli) sărbătorită în 22 decembrie.
🌿Sfânta Anastasia Romana a rămas cunoscută și pentru frumusețea sa fizică, și pentru cea duhovnicească. Incredibile mi se par rezistența ei în suferință; maturitatea; demnitatea sa; puterea de a nu ceda în fața unui abuzator; curajul de a înfrunta un asemenea om. Un strop din această îndrăzneală i-ar folosi oricui.
Vouă ce v-ar fi de folos, din viața Sfintei Anastasia Romana?
✍Text de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”, #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
