Cine mai face azi minuni? Cine mai crede în ele?

După ce îi vindecase pe demonizații din Gadara, Iisus se întoarce în cetatea Sa, Capernaum. Aici, Îi este adus un paralitic zăcând pe un pat. Nu se spune nici cine îl însoțește pe bolnav, nici ce eforturi fac însoțitorii lui, să îl aducă la Hristos. Știm doar că – văzând credința celor care I-l pun înainte – Mântuitorul îi zice suferindului: „Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”

Întâi de toate, Hristos i se adresează familiar acestuia, numindu-l „fiu”. Apoi îi iartă păcatele, deci Îl vindecă sufletește, drept recompensă pentru credința apropiaților săi.

Cărturarii prezenți în mulțime nu înțeleg de ce Hristos face acest lucru. Ei știu că doar Dumnezeu iartă păcatele și pe Iisus nu îl consideră Dumnezeu adevărat, însă nu au curajul să-și mărturisească îndoielile cu voce tare.

Cunoscându-le gândurile, Mântuitorul îi mustră și îi întreabă ce e mai ușor: Să zici cuiva „Iertate sunt păcatele tale” sau „Ridică-te și umblă”? Iar ca să le arate câtă putere are, îi poruncește paraliticului să se ridice, să-și ia patul și să meargă la casa sa. Bărbatul face întocmai cum îi spune Iisus și minunea se întâmplă. Vindecarea trupească are loc sub ochii mirați ai celor prezenți care „s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu”, pentru că „dă oamenilor asemenea putere”.

Iisus era și Dumnezeu adevărat, nu doar om adevărat, deci avea o putere nemărginită. Însă, uneori, când au mai mare nevoie, Dumnezeu le dă și oamenilor obișnuiți forța de a face lucruri ieșite din comun.

***

Într-o căsuță de la țară, locuia o familie cu doi copii care, iarna, se încălzea cu o sobă din tablă. Soba era înaltă de aproape un metru și lată cât să o poată cuprinde în brațe un singur om. În partea de sus, avea o plită cu un ochi, pe care se putea găti. Mai avea și o ușă pe care se încărcau lemnele. Pe ușă, era o clapetă, pentru a regla aerul ce pătrundea în focar și influența intensitatea flăcărilor. În partea de jos, exista un sertar în care se aduna cenușa. Soba se sprijinea pe patru picioare de fier.

Într-o seară de iarnă în care ninsese încontinuu și-apoi se lăsase gerul, ai casei au pus prea multe lemne pe foc. Plita s-a înroșit tare, la fel și ușa de sus a sobei. Degeaba au tot rotit clapeta, pentru a opri aerul să intre și, astfel, să se domolească focul. Flăcările erau de nestăpânit.

Soba mai avea puțin și se transforma într-o torță. Înțelegând în ce pericol se află, tatăl a smuls-o din locul în care se afla, a scos-o afară și a aruncat-o în zăpadă. Un meșter chemat a doua zi să o monteze la loc le-a spus că – de-ar mai fi întârziat câteva minute – soba ar fi explodat, ar fi izbucnit un incendiu, iar familia n-ar fi avut nicio șansă să supraviețuiască…

***

Să revenim la minunea despre care e vorba în Evanghelia de azi. În Biserică se citește de două ori istorisirea vindecării paraliticului din Capernaum.

Prima oară – în a doua duminică din Postul Sfintelor Paști, așa cum este relatată de Sfântul Evanghelist Marcu (2; 1-12). În prim-plan sunt patru bărbați care fac orice pentru ca Hristos să îl însănătoșească pe prietenul lor paralizat. Strică inclusiv acoperișul casei în care se afla Mântuitorul, pentru ca bolnavul să ajungă la El. Altă cale de acces nu aveau, din cauza mulțimii adunate în preajma lui Hristos.

Azi, în textul din Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Matei (9; 1-8), descoperim îndeosebi reacția celor prezenți, la vindecarea slăbănogului.

Pe de o parte, cărturarii sunt indiferenți la miracolul petrecut, ei doar judecă faptele lui Iisus, ba par chiar invidioși – pentru că Mântuitorul avea puterea de a ierta păcatele și de a vindeca bolile grele. Pe de altă parte, alți oameni sunt impresionați că paraliticul se face bine și Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru minunea făcută.

În fața minunilor mici, pe care le trăiești zi de zi, tu cu care dintre aceștia ai vrea să te asemeni?

Întrebări și activități pentru copii

Se spune că o minune dăruită de Dumnezeu este faptul că ne trezim în fiecare dimineață. Exprimă-ți părerea despre această afirmație.
Ce lucruri minunate s-au întâmplat în viața ta sau a celor apropiați ție?
Ce însușire a tatălui care și-a salvat familia te-a impresionat și de ce?
În întâmplarea cu soba familiei se spune că ai casei au încercat să domolească flăcările, oprind contactul acestora cu aerul. De ce au procedat astfel? Ce legătură există între oxigenul din aer și intensitatea cu care arde un foc?
Documentează-te și află cum acționezi pentru a opri focul, în următoarele situații:

a) o tigaie cu ulei, pusă pe aragaz, ia foc;

b) hainele de pe cineva din preajma ta se aprind.

6. Bolnavul din Evanghelia de azi este adus la Mântuitorul de niște prieteni. Prietenii sunt importanți pentru oricine. Le arăți prietenilor că îi prețuiești? Exprimă-ți recunoștința față de un prieten bun, realizând acest dar de suflet: