Evanghelia de azi ne spune că, înainte de Paști, Iisus poposește în Betania, în casa lui Lazăr, pe care îl înviase din morți. Dar cine era Lazăr? Și cum s-a petrecut învierea lui?

 

Acesta era prietenul Mântuitorului și avea două surori: Marta și Maria. La un moment dat, el se îmbolnăvește și surorile sale Îl cheamă pe Iisus, ca să îl vindece, cum făcuse cu atâția alți oameni.

 

Hristos este departe de Betania când află de boala prietenului Său și mai întârzie câteva zile în locul în care era. Abia după aceea pornește spre casa lui Lazăr, știind că, între timp, bărbatul murise. După ce ajunge, e dus la mormântul lui dintr-o peșteră săpată în stâncă. La fața locului, cere ca lespedea de la intrare să fie dată la o parte.

 

Apoi, îi mulțumește Tatălui ceresc că L-a ascultat. Încă nu îi îndeplinise vreo rugăminte, dar El se comportă ca și cum Părintele Său ar fi făcut deja asta: „Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți…”

 

*

 

(Cum ar fi ca și noi să ne rugăm astfel? Cum ar fi să credem – chiar în clipa rugăciunii – că Dumnezeu ne va împlini cererile bune?)

 

*

 

În văzul celor de acolo, Hristos îi poruncește prietenului Său mort de patru zile: „Lazăre, vino afară”! Acesta îl ascultă și iese viu la lumină, înfășurat în giulgiul de înmormântare.

Cei prezenți sunt uimiți. Unii își dau seama că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și cred în El. Alții se duc și îl pârăsc conducătorilor, care decid să-l prindă și să-l omoare.

În scurtă vreme, Mântuitorul va fi trădat, va fi prins, judecat, chinuit și răstignit. Dar va învia, arătând lumii că moartea poate fi biruită.

 

*

 

Iisus stătea, așadar, la masă cu Lazăr cel înviat. Marta și Maria trebăluiau prin casă. La un moment dat, Maria ia un vas cu mir de mare preț, unge picioarele Mântuitorului și le șterge cu părul capului său.

Văzând ce se întâmplă, Iuda Iscarioteanul, cel care avea să îl trădeze pe Hristos, spune că mirul s-ar fi putut vinde, iar banii le-ar fi fost de folos săracilor. Iuda însă nu se gândea la sărmani, ci la propriul câștig, căci el avea grijă de banii apostolilor, din care mai și fura.

Mântuitorul le explică tuturor că gestul Mariei prevestește ziua în care El va fi îngropat. (Atunci, va fi pus în mormânt în mare grabă și nimeni nu va mai apuca să Îi pregătească trupul de înmormântare, așa cum se făcea, în mod obișnuit.)

A doua zi, El și ucenicii merg la Ierusalim. Aici, Iisus intră în oraș călare pe un măgăruș pe care nu îl mai încălecase nimeni. Astfel, se împlinea o profeție mai veche, a lui Zaharia: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9:9).

 

Dacă tot era Împărat, de ce Mântuitorul a ales să meargă pe asin și nu pe un cal?

Pentru că Hristos era altfel decât alți conducători, majoritatea – războinici, „nedrepți și lacomi”. El nu vine în fruntea unei armate, ci ca un Împărat al Păcii, smerit și blând, explică Sfântul Ioan Gură de Aur. Totuși, intră triumfător în oraș, pentru că îl înviase pe Lazăr și, astfel, arăta tuturor că pot învia și că vor învia, la Judecata de Apoi.

 

Este întâmpinat de mulți oameni, care au ramuri de finic (adică de curmal) și de măslin în mâini. Ei Îl primesc cu mare bucurie, căci auziseră de minunea pe care o făcuse cu Lazăr.

 

Unii își aștern hainele înaintea Lui. Mai toți strigă: „Osana” („Doamne, mântuiește-ne!”) „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”. Pare că își dau seama că Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ, ca să-i mântuiască. Cei mai mulți Îl privesc însă ca pe un împărat lumesc, închipuindu-și că El este cel care îi va elibera de stăpânirea romanilor. Nu știau că împărăția lui Hristos era, de fapt, Ierusalimul din Ceruri, în care va intra prin Învierea Sa. Intrarea în Ierusalimul evreilor anunță acest moment.

 

În mulțime, se găseau și adversarii lui Iisus. Deranjați de entuziasmul general, respectivii Îl îndeamnă să îi certe pe ucenici; să le spună lor și oamenilor să tacă. „Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga” le răspunde Mântuitorul.

Bucuria nu mai poate fi stăvilită. Împăratul Păcii, purtat pe străzile orașului de un animal umil, este sărbătorit și aclamat. Se crede că, de atunci, măgărușul are pe spinare o cruce: pentru că L-a dus pe Cel care avea să se jertfească pe Cruce.

*

M-am întrebat deseori ce aș fi simțit eu, dacă m-aș fi aflat în mulțimea care l-a întâmpinat – atunci – pe Iisus. Aș fi crezut că acel om este chiar Fiul lui Dumnezeu? Aș fi strigat – din toate puterile – alături de cei prezenți? Și-apoi, peste câteva zile, m-aș fi alăturat celor care ziceau „Răstignește-l”?

 

Întrebări, curiozități și activități pentru copii

  • Duminica Floriilor se mai numește și Duminica Stâlpărilor – stâlpările fiind ramurile verzi, de salcie, care se sfințesc și se împart la biserică. Acestea amintesc de ramurile de finic și de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Află de la un adult cum se folosesc acestea, după ce sunt aduse acasă, de la biserică.
  • În ajun de Florii, în unele localități se organizează pelerinaje la care participă ierarhi, preoți, călugări, credincioși. Icoana Intrării Domnului în Ierusalim e purtată pe străzi, în rugăciuni și în cântări. Ia parte și tu la o asemenea procesiune, dacă are loc în orașul ori în satul tău.
  • Știai că există colinde de Florii și de Paști? Ascultă AICI câteva, în interpretarea copiilor de la Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”, din București
  • Învață versurile acestui colind de Florii: „Azi cu toții prăznuim/ Pe Dumnezeu, să-L mărim/ Hristos vine-ncetinel/ Spre patimă, ca un miel./ O, minune! O, minune!/ Azi intră-n Ierusalim/ Călare pe mânz asin./ De popor e așteptat,/ Ca un mare împărat./ O, minune! O, minune!/ La poartă e-ntâmpinat,/ Toți, Osana i-au cântat./ Osana dintru-nălțime,/ Că Hristos împărat vine./ O, minune! O, minune!/ Pruncii cu stâlpări în mână/ Cântă cu toți împreună:/ Osana dintru-nălțime,/ Că Hristos Dumnezeu vine./ O, minune! O, minune!”
  • Odată cu Duminica Floriilor, de încheie Postul Mare. Urmează Săptămâna Pătimirilor, în care Fiul lui Dumnezeu va trece prin umilințe și prin chinuri. Află de AICI semnificația zilelor din această săptămână.
  • Scrie-i un mesaj de felicitare cuiva care își serbează azi onomastica.

 

Ioana Revnic,

coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”

Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA

Icoană de Ioan și Camelia Ionescu Popa, Italia, 2001