Măcăleandrul și puterea gesturilor mici. O poveste, idei, resurse

       Am să vă povestesc o istorioară pe care am auzit-o de la bunica mea, care o auzise de la bunica ei, iar acesteia i-o zisese străbunica. Cică s-ar fi întâmplat chiar in primul Crăciun, atunci când Hristos încă se afla în iesle, iar în grajd era foarte rece. Doar un foc mic îi încălzea…

Articol de

Ioana Revnic

Publicat la

Blogul cu bunătățiAteliere de povești

      

Am să vă povestesc o istorioară pe care am auzit-o de la bunica mea, care o auzise de la bunica ei, iar acesteia i-o zisese străbunica. Cică s-ar fi întâmplat chiar in primul Crăciun, atunci când Hristos încă se afla în iesle, iar în grajd era foarte rece.

Doar un foc mic îi încălzea pe mamă și pe copil, însă și acesta era gata-gata să se stingă. Fecioara Maria îl privea, se îngrijora, dar nu avea putere să se apropie, ca să sufle în cărbuni.

Atunci, ea s-a rugat de bou:

– Te rog, suflă în foc, bunule bou!

Însă animalul rumega ceva, se gândea la ale sale și nu a auzit absolut nimic.

Născătoarea de Dumnezeu i-a zis atunci oii:

– Te rog, suflă în foc, oaie bună.

Dar și oaia rumega ceva și se gândea la te miri ce și nu a auzit vocea slabă a Maicii Domnului.

Dintr-odată s-a auzit un freamăt de aripioare mici.

Era un măcăleandru! De unde apăruse, nu se știe: eu cred că până atunci stătuse ascuns în grajd și se tot minunase de micul Iisus.

Măcăleandrul s-a apropiat de foc, iar aripioarele lui au început să fâlfâie deasupra acestuia. Încet, încet, focul s-a întețit, iar măcăleandrul continua să dea din aripi și ciripea ceva voios.

Ba mai și reușea din când în când să adune din jur mici vreascuri uscate și să le arunce în foc.

Încetul cu încetul, flăcările au crescut și-au început să-i ardă pieptul, care devenea din ce în ce mai roșu.

Dar măcăleandrul continua să hrănească focul, până când lemnele au început să trosnească și au încălzit grajdul.

În tot acest timp, Pruncul Iisus dormea și zâmbea prin somn.

Iar Mama Lui s-a uitat cu gingășie la penele arse de flăcări ale păsării, l-a mângâiat pe măcăleandru și l-a strâns la piept.

Din acea noapte sfântă, pieptul roșu al măcăleandrului ne aduce aminte tuturor de fapta sa și de inima nobilă ce se ascunde în el.

***

Dragi prieteni,

Pe lângă poveste, vă dăruim și câteva idei de activități practice și teme de reflecție legate de aceasta, de folos în activitățile cu copiii.

Astfel de resurse puteți primi la cursul asociației noastre – Pedagogia poveștii, un curs cu 20 de credite transferabile, avizat de Ministerul Educației și Cercetării.

Citiți AICI mai mult despre curs! Pentru înscrieri, accesați ACEST link.

Vă dorim sărbători frumoase, pline de căldură și de ocrotire!

***

Măcăleandrul e o adaptare după o poveste din cartea Îngerul Crăciunului, de la Editura Egumenița.


Cover: Strumberger Adame; ilustrație de Teodora Crașovean, participanți la Concursurile „Spune-mi o poveste pentru suflet”

Lasă primul comentariu

Citește și alte articole