Această vară a fost pentru mine una dintre cele mai triste veri, pentru că, bunicul meu, dragul meu bunic a ales să urce către stele. Iar absenţa lui mă întristează şi acum, fiindcă am avut unul dintre cei mai minunați bunici.
El obişnuia să-mi facă mereu daruri, să-mi citească poezii şi să-mi spună cele mai frumoase poveşti.
Îmi amintesc că eram încă foarte mică atunci când mi-a povestit: „Capra cu o sută de iezi”, „Punguţa cu doi dolari” sau „Soacra cu 34 de nurori”.
Şi, da, veţi spune că toate aceste poveşti sunt scrise de Ion Creangă, aşa cum au crezut atunci şi colegii mei de grădiniţă, dar nu sunt. Bunicul meu le modernizase, inventând tot felul de personaje şi întâmplări noi, pe care mi le povestea în mii şi mii de episoade.
Uneori uita şi el la ce parte din poveste a rămas, dar imediat îşi aducea aminte. Iar noi, eu şi fratele meu, îl ascultam în cea mai mare linişte.
Aceste poveşti nu le voi uita niciodată, aşa cum nu voi uita nici bunătatea bunicului meu.
Mă bucur însă că mi-a lăsat multe amintiri frumoase. Amintiri care îmi vor rămâne în minte pentru totdeauna, iar cartea lui, „Tema pentru acasă”, îmi va aminti mereu că în viaţa asta, oriunde aş merge şi orice aş face, am de făcut și o „Temă pentru acasă!”
Daniela Dobzeu, elevă în clasa a V-a
Liceul de Creativitate și Inventică
„Prometeu-Protalent”,
Chișinău, Republica Moldova
Lucrare participantă la concursul SOPS 14 – „Învățături din vacanță”. Aflați mai multe despre proiectul „Spune-mi o poveste pentru suflet”, un proiect de educație caracterială prin intermediul poveștilor. Facem bine, prin povești!
Foto Unsplash
