Nu știu dacă sunt curajoasă sau fricoasă. Uneori mi se pare că sunt mai curajoasă decât cred. Alteori mă prinde frica.
Ca să-mi treacă frica, le spun totul părinților. Ei mă asigură că nimic rău nu mi se va întâmpla.
Mi-e frică să dorm singură, dar încerc s-o fac. O rog pe mama să-mi aprindă o luminiță și să rămână lângă mine până adorm.
Alteori, când mă tem, mă rog lui Dumnezeu. Știu că mă va ajuta. Și el chiar mă ajută, are grijă de mine, pentru că mă iubește.
Curajul e-o avere,
Curaju-i pom cu flori,
Curajul e puterea
Ce o găsim în noi.
Curajul este drumul
Prin spini până la flori.
Curajul îți dă aripi
Să zbori până la nori.
Și dacă-ți este frică,
Curajul nu-l uita.
Descoperă comoara
Ce stă-n inima ta!
Miruna Oleinic, 7 ani
Desen de Daria Ioana Trif, 7 ani
Miruna și Daria au participat la concursul „Povești de curaj” – SOPS 6/ octombrie 2020
