Cea mai mare victorie a Sfântului Ștefan cel Mare împotriva turcilor a fost lângă Vaslui, în 10 ianuarie 1475. La începutul anului 1475, sultanul Mahomed Cuceritorul a trimis împotriva Moldovei o oaste dintre cele mai mari ale acelor vremuri, de mai mult de 120.000 de soldați. Sfântul Ștefan avea o oaste mult mai mică, de 40000–50000 de soldați. Pe drumul pe care turcii au intrat în țară, Sfântul Ștefan i-a hărțuit cât a putut, iar apoi i-a așteptat într-un loc mlăștinos, pe valea Bârladului, numit Podul Înalt.
De pe dealul unde se afla, Sfântul Ștefan a văzut rândurile fără număr care înaintau și, auzind strigătele puternice ale uriașei armate otomane, s-a înspăimântat. Observându-i teama, un boier, luminat de harul Duhului Sfânt, a venit la el, s-a pus în genunchi și i-a spus: «Doamne, nu te tulbura, căci îți vom sta astăzi credincios alături și Dumnezeu ne va ajuta». Prin credința și dragostea din aceste cuvinte, Sfântul Ștefan și-a recăpătat stăpânirea de sine. (Fragment, cartea „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, Editura Mitropolit Iacov Putneanul, Mănăstirea Putna)
✺✺ Ce părere ai despre atitudinea Sfântului Ștefan cel Mare?
Ana Stanciu, 12 ani: Ezitarea domnitorului mi se pare firească. Cred că a reacționat astfel, deoarece se temea că este posibil să nu câştige acest război. Dacă aș fi fost în locul lui şi eu m-as fi temut, dar aş şti că Dumnezeu mă va ajuta. Aș fi făcut astfel, pentru că mi s-ar fi părut foarte riscant să lupt cu mult mai puţini soldaţi decât turcii.
Din această întâmplare, m-a impresionat faptul că moldovenii erau foarte uniţi şi se ajutau unii pe alţii când le era teama, şi astfel, au învins, iar acest lucru mă ajută să fiu mai unită cu colegii şi cu prietenii mei, pentru că împreună putem reuşi.
Valeria Munteanu, 12 ani: Ezitarea domnitorului mi se pare firească. Cred că a reacționat astfel, deoarece, văzând armata otomană, care era de două ori mai mare şi mai fioroasă decât a lui, era normal să se simtă slab şi deznădăjduit. Important este că nu a renunţat, nu s-a dat bătut şi a avut încredere în oastea lui şi în Dumnezeu.
Dacă aș fi fost în locul lui, aş fi procedat probabil la fel şi aş fi făcut tot ce mi-ar fi stat în putere ca să-mi apăr ţara şi credinţa. Aș fi făcut astfel, pentru că aş fi ştiut că este un popor întreg care se bazează pe mine şi căruia i-am jurat să-l apăr până la moarte.
Din această întâmplare, m-au impresionat curajul, bunătatea, înţelepciunea şi devotamentul de care a dat dovadă boierul, venind să-l îmbărbăteze pe Ştefan, iar acest lucru mă ajută să înţeleg şi mai bine că un om, fără sprijinul acordat de semenii şi compatrioţii săi, nu este nimic şi nu poate să facă lucruri măreţe.
✺✺ Victoria de la Vaslui, împotriva turcilor, a fost una răsunătoare. Dar Sfântul Ștefan a reacționat într-un mod neașteptat, după obținerea acesteia. Tu cum ai fi procedat, dacă ai fi avut o astfel de izbândă?
Vlad Pătrașcu, 14 ani: Voievodul a vrut să fie foarte clar că victoria nu este a sa, ci a lui Dumnezeu. A postit, s-a rugat pentru a-i arata recunoștință și a poruncit ca nimeni din țară să nu-i atribuie lui această victorie. Eu aș fi considerat că și eu am un merit la aceasta luptă, pentru că, până la urmă, eu am condus armata și am luat deciziile cele mai bune pentru a câștiga.
***
Desen de Corina Banu, cover de Ștefan Ursache; texte de Ana Stanciu, Valeria Munteanu și Vlad Pătrașcu, participanți la concursul „Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare”.
Răsfoiți broșura concursului SOPS3 – „Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare”!
Citiți cartea „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, apărută în colecția „Viețile Sfinților povestite copiilor”, la Mănăstirea Putna!
