„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele” este replica (memorabilă!) rostită – printre lacrimi – de un tată care vine la Iisus, cu fiul său lunatic.
Cum poți să crezi fiind, în același timp, necredincios? Și pentru cine plângea tatăl? Doar pentru copilul stăpânit de cel rău? Sau și pentru el însuși, căci își dădea seama că are o credință firavă?
Descoperiți răspunsuri la aceste întrebări și câteva gânduri provocate de lectura Evangheliei de azi, la #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica.
Text și lectură Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Editare audio: Marius Brașoveanu, Radio Trinitas
Ilustrație de Anastasia Agrici, participantă la concursurile SOPS
