Sunt Mădălina Bărăgan, creatoare de conținut și colaboratoare la Spune-mi o poveste pentru suflet și povestitoare de când mă știu.
În CV scrie că am absolvit Facultatea și Masteratul de Comunicare și PR și Școala De Arte București, dar neoficial pot să vă zic că eram influencer încă din copilărie! Am crescut la bunici, la țară și în grupul de la grădiniță le spuneam celorlalți ce replică să zică în joc. Și chiar mă ascultau…
Eram și povestitoare, deoarece pe la 6 ani am învățat să citesc. Aveam ateliere SOPS (sic!) pe băncuța din fața casei unui actor adevărat care își stabilise locuința de vară la țară. Copiii dumnealui au fost primii mei ascultători. Îmi plăcea atât de mult să spun povești, încât, treptat, au început să mă asculte și copiii mai mari decât mine și am căpătat o carte mare, groasă și cartonată de Frații Grimm. Nu era a mea, era cumva a grupului de copii, dar aveam grijă de ea ca de ceva sacru și chiar și acum mi-o amintesc drept cea mai frumoasă carte de povești din lume.
Prin clasa a doua m-am apucat de scenaristică și regie, iar timp de vreo doi am avut un adevărat turneu cu trupa noastră de teatru pe scena digului comunal. Toți copiii din sat veneau să ne vadă și cel mai frumos cadou a fost o portocală primită de la o fetiță! Tot pe atunci am început să scriu poezii și povești și învățătoarea de la București mă prezenta tuturor drept poeta clasei. Aveam articole la gazeta școlii și pictam pe bucăți de plexiglas.
Scrisul și pictura mi-au ținut de cald în zilele mai reci ale adolescenței și mi-au fost sprijin când am pășit sfioasă în maiestuoasa Universitate bucureșteană. Acolo, cu banii de bursă îmi cumpăram muuulte cărți și mă formam frumos, alături de mentori demni de respect.
Însă cea mai intensă perioadă a vieții mele abia a început! Sunt mamă a trei copii buni și simpatici, care duc mai departe, ca un râu, bucuriile și aspirațiile plantate de noi. Nu mai am timp să scriu, picturile mele mai prind viață arareori, dar sunt povestitoare ad-hoc! Cred că am inventat sute de povești așa, doar prin viu grai! Sunt un fel de tonomat de rime și de întâmplări, am în minte zeci de personaje – de la castraveți fricoși la stilouri curajoase și batistuțe viclene, însă poveștile mele sunt scrise doar în inimile copiilor mei. Poveștile noastre nu au regie, ele se plămădesc treptat, dar întotdeauna au un tâlc și lasă multă bucurie în jur. Ca o atingere ușoară de înger nevăzut!
Iar SOPS a venit în viața mea când aveam nevoie de o cale, de un drum care să se reia de acolo de unde a fost întrerupt. Aici nu țin ateliere, dar sunt „eminența cenușie” din spatele a ceea ce citiți și vedeți pe paginile noastre, un fel de ochi-de-șoim care vrea să ducă în lumea largă poveștile pentru suflet!
Toți suntem povești scrise în fiecare secundă, povești de iubire, povești de dor, povești nemuritoare. Și câtă vreme va fi lumea și frumosul, vom dăinui și noi, oamenii-povești!
Mădălina Bărăgan
