Draga mea,
Vestea apariţiei tale mă bucură nespus. Îmi vine să plâng când mă gândesc că mama ta nu simte la fel. Nu ştiu de ce au fost, pentru ea, un şoc cele două liniuţe de pe testul de sarcină. Nu e oare firesc ca dragostea dintre doi oameni să rodească minunăţii în pântece?
M-am apucat să citesc despre dezvoltarea unui copil în burtică. Știu că ai suflețel de la Dumnezeu, din clipa concepției. Deși ai doar 1 lună, știu că îți bate deja inimioara. Ce n-aș da să o pot asculta? Aș vrea să păstrez prima ta poză, ecografia, și să pot face un album foto pentru tine, cu poze din burtică, de la naștere, din fiecare an, de ziua de naștere pînă la majorat. La 18 ani, ți l-aș dărui. Ce m-aș bucura să văd pe chipul tău atunci un zâmbet curat cum numai tu îmi poți dărui!
Iubita mea, mămica ta, nu vrea să știe dacă ești băiețel sau fetiță. Eu simt că tu ești Taisia, fetița pe care mi-o doresc dintotdeauna. Te iubesc de pe acum enorm, deși ești cît o boabă de mac, drăguțo! Of, macii… Câtă durere ascund în roșul lor intens! Știi, primul buchet dăruit mamei tale de mine a fost un buchet de maci, de 1 iunie. În ei mi-am pus toată nădejdea, toate nopțile nedormite, toate lacrimile vărsate până să întâlnesc dragostea vieții mele, pe mămica ta.
Ea e acum îngrijorată din cauza apariției tale. Știu că nu suntem căsătoriți încă, da, știu că nu e bine așa. Îți spun un secret: de ziua ei, o voi cere în căsătorie, în locul unde ne-am văzut prima dată. E îngrijorată, căci simte că nu e pregătită să fie mamă. Dar ea este deja! De cînd ai sosit tu în burtica ei. Vrea să-și termine facultatea, să-și facă o carieră. Să fie medic, ca părinții ei. Of, bunicii tăi nu au aflat încă de tine, dar nu știu de ce simt că și ei vor crede că ai venit într-un moment nepotrivit. Eu însă am reținut un cuvânt al mamei, rostit într-un moment greu din viața mea de adolescent: Dumnezeu nu face greșeli.
Nu ești o greșeală, nu ești un copil nedorit! Te iubesc, fetițo! Nu aș vrea să fie asta ultima dată când ți-o spun. Voi fi brutal de sincer cu tine, căci dragostea și minciuna nu au ce căuta împreună. Peste 2 săptămîni, mama ta are programare la doctor, inima ta va mai bate atunci? Să știi că eu nu renunț la tine! Voi lupta până la capăt pentru tine, pentru noi. Ce i-aș putea spune mamei tale s-o conving să se întoarcă din drum? Știi, am nopți când mă trezesc brutal, după câte un coșmar când te aud țipând, dar nu te pot vedea, nu te pot lua în brațe. Of, de n-ar deveni visul realitate!
Ce legi strâmbe și nedrepte avem în țara asta! Mama ta are drept de moarte și de viață asupra ta. Eu nu am nimic de spus, deși sunt tatăl tău. Nu pot face nimic s-o împiedic de la avort. Vreau să te nască și chiar dacă ne-ar părăsi ulterior, ne vom avea unul pe altul. Vom răzbi cumva, împreună! Dragostea mea pentru tine ca moartea e de tare.
Am citit recent povestea Ioanei, o fetiță cu Sindrom Down. M-a înduioșat tare mult. Știi, sunt zile cînd visez cu ochii deschiși și-mi imaginez că și tu ai fi ca ea. Taisia, fetița tatei cu un extra-cromozom! Ce aș simți oare pentru tine atunci? Te-aș iubi ca acum? Nu sunt așa sigur, să mă ierți! Dar cred că da, că tot îmi răsună în urechi cuvintele mamei: Dumnezeu nu face greșeli!
Nimic din cele din viața noastră nu ține de hazard, totul e proniator, vorba părintelui Galeriu, drăguțul de el!
Îți promit un lucru: voi lupta pentru a-ți vedea chipul pînă în ultima clipă. Altfel de va fi, o parte din inima mea va muri odată cu tine. Te voi îmbrățișa la revederea în veșnicie.
Te iubesc, floarea mea de mac!
Tăticul tău
Tg-Jiu, 04.03.24
Text de Radu Buțu, participant la concursul „Amintiri din burtica mamei”, martie 2024, secțiunea Literară.
Desen de Gabriela Alexia Căilean, participantă la concursul „Amintiri din burtica mamei”, martie 2024, secțiunea Arte plastice.
1 comentariu