Sunt convins că orice concurs de creație are numai câștigători. Nimeni nu pierde când scoate la lumină din el o idee, un gând bun, un altfel de zâmbet către lume.
Lumea din jurul nostru e tristă, stresată, supărăcioasă și enervantă uneori. Acum are nevoie de oameni faini. Care să-i schimbe urâțenia în frumusețe și curăție.
E rostul pentru care, dragi Părinți, vă îndemn să vă provocați copiii să vă bată în frumusețe, în curaj și în creativitate.
Inimile noaste de adulți s-au îngrijorat destul. Au simțit și sunt cuminți cum n-au fost niciodată. Un pic obosiți de pandemia de incredibilă incompetență în care ne-au surprins pe cei adulți, maturii de la care așteaptă siguranță și încredere.
Suntem dinaintea lor ca Îngeri păzitori. Ne privesc copiii noștri ca pe niște salvatori. Să nu vă temeți să-i iubiți și mai ales să vă lăsați iubiți de ei.
E normal să avem emoții pentru zilele lor de viață. Să ne bucurăm cu ei. Să ne întristăm cu ei. Să ne îngrijorăm când le este greu. Mereu alături și cu ei. Fără să ne temem să fim părinți pentru care nu, nu există școală, ci doar inimă. Harismă. Iubire. Încredere.
De aceea, vă îndemn: Încurajați-i să scrie, să deseneze, să cânte, să recite… La vremurile care vin, frumosul este mântuitor. Dătător de ton uman. Nu-i lăsași furați de carierism, de lichelismul din jur. Încercați să le fiți model și să vă bucurați când vă înving: când vă iubesc mai mult, când sunt mai smart decât credeați. Vă va fi mai ușor la muncă, între colegi. Vă va fi mai luminos mâinele în care stăpâni pe destinul Țării vor fi ei. Puștii-inimă pe care-i avem.
Pentru copii, un gând de încurajare. Când eram mic, vai, ce mult a trecut, o chinuiam pe Bunica Ileana – mama mamei mele – să-mi spună povești. Multe. Cum ea nu știa citi și scrie – a fost copil sărac între cele două Războaie Mondiale și deportată în timpul ultimului tocmai la Budapesta și apoi în teritoriul Uniunii Sovietice – scria direct în inima noastră, a nepoților. Vorbea corect, gândea corect, trăia corect. Îl iubea pe Dumnezeu ca pe un apropiat. Fără ifose, cuminte. Târziu am aflat noi, nepoții, că ea ne povestea povești care nu existaseră până la ea. Și eram mândri de curajul ei. Când s-a stins, eram deja preot, m-am așezat la mormântul ei și am așezat prima mea carte de povești. I-am dedicat-o. I-am dăruit inima ei din cartea mea. Pentru că Bunica este o Poveste.
Vă rog să ne faceți fericiți pe profesorii și preoții voștri, pe părinții și bunicii voștri minunați. Faceți-vă curaj. Scrieți ce gândiți despre lumea pe care, noi, ăștia mari, nu prea o mai vedem. Desenați. Pictați ori pur și simplu jucați-vă. Fiți voi, așa cum vă doriți să fiți. Uite, na, Vă dau binecuvântarea să fiți vedete!
Colegilor profesori și învățători suntem împreună! Școala românească nu va fi niciodată reformată din cauza prea multor reforme ce s-au abătut peste ea. Nu vă lăsați. Sensul vieții noastre ca oameni ai școlii e să-i vedem pe copii înlocuindu-ne. Fiind școală copiilor lor.
Nu ne va ieși dacă nu-i vom elibera de propriile noastre poveri.
Fiți creativi, dar nu cu orice preț. Pedagogia e ușoară doar pentru cei care fac tușa reformei. Pentru cei care o trăim știm că fără fond nu există formă și fără formal nu există non-formal.
Vă îndemn să țineți ritmul cu puștii ori cu domnișorii din clase. Și, îndrăznesc, scrieți la rândul Vostru. Desenați, pictați, cântați. Vădiți-vă hobbyurile care vă fac oameni întregi. Și nu lăsați pe nimeni să vă stingă voința de viață, de calitate, de întreg…
Când sunteți nemulțumiți, Vă rog aduceți-Vă aminte de unde venim.
De foarte departe, chiar dacă unii nu văd sau se fac să nu observe asta.
Aș scrie un rând Îngerului care păzește Școala. Dar el știe deja să fie cu ochii pe nevoia copiilor și pe sufletul profilor. E un Înger care străbate lumea, păzindu-ne.
Uneori pe noi de noi înșine.
Aripa lui, îmbrățișare de Cer și încurajare.
Cu drag, Vouă,
Pr. Constantin Necula, Sibiu
Părintele Constantin Necula este Președinte de onoare al juriului la concursul SOPS 6 – „Povești de curaj”, organizat de Spune-mi o poveste pentru suflet.
Foto: Doxologia; Oana Nechifor
