O tânără, Paisia, a rămas orfană de părinți. Singură fiind, îi găzduia pe străini, inclusiv pe călugării din pustiul egiptean, care veneau din când în când la oraș și aveau nevoie de un loc unde să se odihnească. În casa Paisiei erau bine primiți și găseau multă tihnă.
După o vreme, Paisia și-a cheltuit toată averea. Atunci, la sfatul unor oameni certați cu Dumnezeu, și-a transformat casa într-un loc al plăcerilor și ea a devenit prostituată.
Când au aflat ce soartă avea, călugării s-au îngrijorat și l-au trimis pe un părinte înțelept să o ajute. Ajuns acasă la Paisia, i-a cerut unei bătrâne care lucra acolo să îl lase să o vadă pe stăpâna sa. A fost alungat, dar atât a insistat, până ce a reușit să stea de vorbă cu ea.
– De ce faci toate astea? a întrebat-o călugărul, după care a început să plângă, pentru starea în care era femeia.
În acel moment, Paisia și-a dat seama cât decăzuse.
– Există pocăință? a întrebat ea.
– Da!, i-a răspuns ava .
Fără să mai stea pe gânduri, Paisia a decis să renunțe la ceea ce avea și să îl urmeze pe călugăr. A lăsat deci totul și a plecat cu el.
Seara, când au ajuns în deșert, și-au spus rugăciunile și s-au culcat. Pe la miezul nopții, părintele s-a trezit și a văzut că o cale de lumină cobora din cer până la Paisia și, pe acest drum, îngerii îi duceau sufletul la Dumnezeu. Între timp, Paisia murise. Dar oare Dumnezeu chiar îi deschisese Paisiei porțile raiului?
Monahul s-a rugat mult să afle ce s-a întâmplat cu sufletul tinerei și a primit în inima sa răspunsul: I se iertaseră toate păcatele – pentru acea clipă de pocăință pe care Paisia o trăise cu toată ființa ei!
Text de Ioana REVNIC,
coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Desen de Teodora Florea, participantă la concursurile SOPS
