Pentru că am avut de făcut o temă, am recitit o carte la mai bine de 10 ani de la prima lectură. Primită atunci în dar de colega mea de facultate, cartea m-a uimit și emoționat peste măsură și am citit-o plângând.
Acum, la a doua citire, am reluat-o din necesitate, dar și curioasă a vedea ce mai țin minte din ea. În afara unei fraze care rezumă ideea centrală a cărții, foarte puține detalii mai țineam minte. A fost interesant, așadar, să o parcurg, chiar dacă știam deznodământul.
“Oscar și tanti Roz”, a lui Éric-Emmanuel Schmitt, este o lectură obligatorie. Pentru adulți, dar și pentru copiii de peste 9-10 ani. Scriitorul acesta prolific, cu zeci de cărți scrise și traduse și în limba română, reușește în numai 114 pagini, să ne facă să zâmbim, să sperăm, să ne uimim, să plângem de-a binelea și să fim recunoscători pentru tot ce avem.
Oscar este un băiat de 10 ani, iar felul în care scriitorul își construiește personajul îl face de neuitat: prin povestea lui, prin felul de a fi și prin felul în care se raportează la experiența prin care trece. Tanti Roz este asistenta lui și persoana cea mai apropiată, în cea mai grea perioadă a vieții lui de copil – o boală cruntă.
Ce îl salvează pe Oscar, ce îl face să treacă prin fiecare zi? Prietenia cu Dumnezeu! În felul ei original, Tanti Roz I-l face cunoscut și, din acel moment, viața lui interioară se schimbă, pe măsură ce micul Oscar îi scrie scrisori pline de inocență, speranță și încredere. Deși nu are finalul fericit la care ne-am fi așteptat, povestea lui Oscar ne lasă cu o stare bună, de încredere, de bucurie, chiar, dată de credința că niciodată nu suntem singuri, atâta timp cât Dumnezeu este lângă noi.
