Cât și cum dăruiești

Pomul cel darnic de Shel Silverstein începe ca un basm. Cu „A fost odată…” Și continuă simplu: o fetiță-pom iubește un copil și îi rămâne pentru totdeauna aproape. Chiar și atunci când, adolescent fiind, el o vizitează rar. Chiar și când, la maturitate, Băiatul o revede numai și numai pentru a-i împărtăși grijile sale. Chiar și când acesta ajunge aproape de sfârșitul vieții. De fiecare dată, fetița-pom îi dăruiește ce are ea mai bun: frunze, pentru coronițe; ramuri – ca să își facă din ele un leagăn; umbră – la adăpostul căreia să se ascundă; fructe, ca să le vândă și să strângă bani; lemn – să-și construiască o casă; un un ciot de trunchi, ca el să se odihnească la bătrânețe. Cu fiecare dar, fetița-pom „era foarte fericită”. Va primi aceasta vreodată ceva în schimb de la Băiatul ei?

Întrebări complicate. Răspunsuri la îndemână

Îl înveți pe un copil să fie darnic încurajându-l să împartă lucruri cu cei din jur. Dar cum îi explici ce înseamnă să dăruiești fără a aștepta nimic în schimb? Cum îl faci conștient că iubirea părintească presupune dăruire totală? Sau că a (te) dărui celuilalt în cele bune e o formă de dragoste creștină? Cum discuți cu el despre recunoștința față de darurile primite de la părinți, de la prieteni, de la Dumnezeu? Citiți împreună Pomul cel darnic de Shel Silverstein. E un bun pretext pentru a sta de vorbă despre asemenea lucruri.

Câți cititori – atâtea interpretări

Cartea scrisă și ilustrată de Shel Silverstein a apărută în 1964 și a stârnit mai multe controverse. La începuturi, câțiva editori au refuzat să o publice, considerând-o prea tristă pentru copii și prea simplă pentru adulți. Dar după apariție a devenit celebră, a fost tradusă în numeroase limbi, s-a vândut în peste 8,5 milioane de exemplare, a intrat în topurile cărților pentru cei mici.  

Textul din Pomul cel darnic, excelent tradus în limba română de Florin Bican, are delicatețea unui desen chinezesc făcut pe o boabă de orez.

*

Pomul cel darnic e o istorie despre dragostea părintească, zic foarte mulți. Totuși, i s-a reproșat faptul că prezintă o relație nesănătoasă între mamă și fiu. Mama refuză să accepte că el s-a maturizat (fetița-pom îl numește numai și numai „Băiatul meu”, indiferent de vârsta lui); ba mai mult, nu-l lasă să fie autonom, oferindu-i pe loc tot ce îi cere. În schimb, copilul îi întoarce doar un egoism feroce.

În carte este vorba și despre prietenia care durează în timp, chiar dacă aceasta este inechitabilă. Legătura dintre cei doi prieteni a fost catalogată însă drept toxică, deoarece personajul feminin s-ar complace în ipostaza de victimă, iar cel masculin – în cea de abuzator.

Cei preocupați de protejarea mediului au spus că volumul arată – nici mai mult nici mai puțin – cât de rău se poartă oamenii, de-a lungul unei vieți, cu natura din jurul lor.

Cred însă că Pomul cel darnic este, în primul rând, o poveste despre acceptarea necondiționată. Despre jertfelnicie. Despre bucuria de a (te) dărui. Despre o iubire întreagă.

Chipul dragostei lui Dumnezeu pentru oameni îl întâlnim în dragostea fetiței-pom pentru Băiatul său. Poate că e prea complicat pentru un copil foarte mic să priceapă că iubirea dumnezeiască e infinită și că nerecunoștința oamenilor nu o împuținează. Dar povestea pomului care (se) dăruiește unui Băiat, fără ca acesta să ofere mare lucru în schimb, e ușor de înțeles.

Reluată de cititorii școlari, lectura poate fi pusă în legătură cu epistolele pauline, de exemplu. Mă gândesc, desigur, la Capitolul 13 din Epistola I către Corinteni. Este un bun prilej de a le explica acestora că „dragostea nu se bucură decât de adevăr”. De a le vorbi despre ce dăruim și cui dăruim, căci în lumea de aici limitele pe care ni le-a arătat Dumnezeu sunt esențiale pentru buna viețuire.

De asemenea, copiii pot citi câteva versete din II Corinteni, capitulul 9, despre răsplata dărniciei creștine: „Aceasta însă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun…”

Ce poți face după ce ai citit cartea?

  • Plantează împreună cu copilul tău un pom și dă-i un nume. Îngrijiți-l!
  • Exprimă-ți recunoștința față de persoanele din jur. Încurajează-l pe copilul tău să facă același lucru.
  • În carte este vorba și despre trecerea timpului. Caută fotografii cu bunicii, cu părinții tăi, cu tine la diferite vârste. Arată-i-le copilului tău. Împărtășește-i amintiri.
  • Băiatul din poveste se joacă cu frunzele pomului, se cațără, își face leagăn din ramurile lui. Amintește-ți jocuri de altădată. Și joacă-le în mijlocul naturii, alături de apropiați.
  • Fă o plimbare cu copilul tău într-o pădure, într-un parc sau într-o livadă. Așezați-vă în iarbă și priviți cerul, printre ramurile copacilor. Câtă frumusețe ne dăruiește Dumnezeu, atunci când ridicăm ochii spre El!
  • Fetița-pom îi dăruiește Băiatului lucruri simple, care nu costă bani: frunze, mere, ramuri puternice, umbră, un trunchi pe care să se cațere, înțelegere, ocrotire… Ce cadouri asemănătoare ai putea să le oferi tu – celorlalți? Dar copilul tău?

Ioana Revnic

(Povești pentru cei mici, de folos și celor mari)

Shel Silverstein, Pomul cel darnic, Editura Arthur, 2017

2.188