Astăzi vă recomand una dintre cele mai frumoase cărți scrise despre iubire. Am cumpărat-o din curiozitate, nu din convingere, doar pentru că cineva care citește mult și iubește cărțile o recomanda cu multă căldură. După primele pagini nu am mai putut să o las din mână.
Cartea părintelui Octavian Blaga a apărut în 2021, la Sherbrooke, în Canada, acolo unde părintele a imigrat acum mulți ani și unde lucrează ca persoană specializată care acompaniază bolnavii dintr-un centru de îngrijire paleativă. Despre rolul său acolo, spune: „Am impresia că sunt pe un aerodrom spre ceruri, unde veteranii acestei lumi așteaptă să decoleze cu lecțiile învățate.”
Toate întâmplările – din viața autorului de dinainte de imigrare, din copilăria trăită în Timișoara, din adolescența plină de întrebări și căutări, laolaltă cu poveștile bătrânilor săi dragi din centrele de îngrijire – par că ne pun, în feluri diferite, aceeași întrebare: Și tu, tu, cum te vei găsi, în fața morții?
Cum ne vom găsi în fața morții?
Speriați? Împăcați? Împliniți și liniștiți? Plini de revoltă? Singuri? Cu cei dragi alături?
Deși vorbește atât de mult despre trecerea în cealaltă lume, care este cea mai mare frică a omului, nu este nimic înspăimântător aici, in niciuna dintre povești. Totul este pus în Lumina Iubirii. Totul este raportat la Hristos. Totul este trecut prin filtrul unei inimi care s-a ridicat de la frica de a rosti rugăciunea domnească, la starea de îndrăgostire de Cel care este Iubirea însăși.
„Neîncrederea în iubire m-a pierdut în lumea întunecată a inimii împietrite, a vieții fără sens și a umbrei răutății. În scorbura aceea rece în care putrezeam a venit la mine Lumina, arătându-mi adevăratele sale aripi îngerești.”
Întâlnirile providențiale cu oameni aleși, discuțiile pe care le-a purtat cu ei, răspunsurile primite în felurile cele mai neașteptate, iubirea infinită a lui de Dumnezeu simțită în cele mai grele momente, prin îmbrățișarea unui prieten, printr-un cuvânt bun sau un gest, toate acestea se întregesc într-un mesaj care ajunge la noi direct, printr-un limbaj când simplu, când încărcat de metafore, așa cum l-a formulat Albert Einstein cu zeci de ani în urmă, înainte de plecarea sa:
„Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forță nevăzută. Iubirea este Lumina care îi luminează pe cei care o oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece ii face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansă de a nu pieri in propriul egoism orb. Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este iubire.”
Text de Mădălina Andreescu
Octavian Blaga, Iubirea, Editura Taylor & Francis Ltd, 2021.
