Parcă văd sania lui Moș Crăciun,
Mă apropii încet de fereastră,
Iau o felie din cozonacul bun,
Apoi cânt colinda noastră.
Ninge la noi afară neîncetat,
Și un om mare de zăpadă văd,
Copiii îmbujorați cu sania s-au dat,
Pe ulițele înguste și pline de omăt.
Mă uit cu plăcere la globurile colorate
Care de crengile bradului atârnă,
Dar și la farfuriile de pe masă aliniate,
La bibeloul cu îngeraș care întinde o mână.
Cu părinții, frații și verișoara mea,
O ascultăm pe bunica cum povestește,
Stând cu toții tolăniți pe canapea,
Ne gândim cum s-a născut Iisus, firește.
Focul arde-n sobă și ne încălzește,
Creează o atmosferă plăcută,
Iar bunica, blând ne zâmbește,
Uitându-se la noi tăcută.
Cu atâta blândețe în glas ne povestea,
Cum Maica, în iesle l-a născut pe Hristos,
Păstorii care au fost călăuziți de stea,
Despre boul care sufla călduros.
Apoi toți ne adunăm la masă,
Parcă mâncarea nu-i îndeajuns,
Râdem și vorbim în călduroasa casă,
Ascultăm colinde despre Iisus.
Dintr-odată, Moșul, pe ușă apare,
Cu barba-i lungă ca de catifea
Și sacul mare și greu în spinare,
Cum știm mai bine, începem a-i colinda.
Moș Crăciun scoate cadouri pentru fiecare,
Dacă anul acesta ai fost cuminte,
Nu contează dacă ești mic sau mare,
Moșul toate faptele bune le ține minte.
Începem cu bucurie a le despacheta,
Cu toții suntem foarte fericiți,
Fiecare își cântă colinda sa,
Iar eu îi îmbrățișez pe părinți.
Versuri și desen de Dușa Miruna, 11 ani
Lucrări participante la concursul „Nașterea Domnului” – SOPS 8, decembrie 2020
