Sunt o fricoasă fără leac
De frică nici nu pot să tac.
Când văd o gâză, țip și fug
Când latră-un câine, lacrimi curg…
Astăzi mamă a patru copii, ieri – o fată care se temea de insecte și de înălțime.
Mă întreb când am căpătat acest strop de curaj ca să-mi împart trupul și sufletul cu încă patru omuleți? Mai ales că în copilărie mă întrebam tot timpul cum aș putea eu să fac copii, cum aș putea eu să fiu mamă dacă nu sunt la fel de frumoasă ca Veronica Castro, Thalia sau Meg din Sunset Beach!
Mai târziu mi-am dat seama că reperele adevărate stăteau în fața mea, cuminți, calde, bune și drăgăstoase: mama, bunica și istoriile lor de maternitate. Mult timp nu am înțeles de unde vine puterea aceasta minunată – să iubească necondiționat și să se dedice copiilor. Până când am devenit mamă. Atunci mi-am dat seama că sunt și eu puternică. Că aș fi în stare să mă lupt cu un balaur cu douăzeci de capete, dacă ar fi amenințat copiii mei. Am descoperit o forță lăuntrică și o tărie de caracter nebănuite până atunci. Mamele sunt puternice și curajoase, din oficiu, adică în mod automat.
Copiii mi-au inoculat sentimentul că eu pot orice. Eu pot să gătesc cea mai bună supă, să joc teatru cel mai expresiv, să recit cel mai bine, să scriu cel mai frumos. Eu sunt cea mai bună, după părerea lor (și nu încerc să-i contrazic 🙂 .
Adevărul este că nașterea celor patru copii m-au făcut să mă redescopăr pe mine, în varianta cea mai bună. Dragostea maternă a venit la pachet cu forța, curajul și credința. Devii ca un fel de Omul-păianjen în varianta feminină pentru copiii tăi sau ca Harap Alb, neînfricat în lupta cu virușii și bolile copilăriei. Înveți lucruri noi, te depășești de zeci de ori și reușești să faci față celui mai dificil job din lume, după părerea mea – cel de mamă. Apropo, nu există vacanță sau concediu de la acest serviciu. Nici măcar de boală.
Pe de altă parte, societatea modernă a ajuns să valideze din ce în ce mai dificil acest rol. Perfecțiunea din mediul online inhibă și denaturează esența maternității. Se creează impresia că adevăratele provocări ale mamelor se consumă virtual, acolo unde se promovează rețete de succes, pași de urmat, trucuri simple, sfaturi esențiale pentru a fi mama perfectă. O mare capcană, după părerea mea.
Fiindcă mamele nu ar trebui să tindă să fie perfecte, dar să fie cele mai bune pentru copiii lor, în viața de zi cu zi. Altminteri, cum am putea cere copiilor noștri să fie buni? Exemplul propriu este cea mai bună și eficientă educație, după cum zic și psihologii.
Noi trebuie să fim acolo, cu brațele deschise, cu zâmbetul pe buze și cu dragostea-n inimă. Să nu uităm că alăptăm, mângâiem și creștem oamenii de mâine. Și dacă vrem ca societatea să fie mai bună, să o schimbăm prin copiii pe care-i educăm!
Natalia Dabija, Chișinău,
Premiul pentru viață la concursul
„Mama și darul vieții”, SOPS 11 – martie 2021
