Povestea noastră a început cu „a fost odată”, așa cum încep toate poveștile frumoase. Eram doi tineri cu multe visuri și cu speranțe, care își doreau o familie cu cel puțin doi copii, gemeni: acesta ar fi fost idealul. Dar Dumnezeu gândise altceva pentru noi!
Am pornit încrezători pe drumul căsniciei. Cel mai mult ne doream să ni se nască măcar un copil. Dar au trecut opt ani, iar copilașul nostru se lăsa așteptat.
Am avut nenumărate încercări, în tot acest timp. Am trăit momente de tristețe, momente de neliniște și veșnic am căutat un răspuns la întrebarea: De ce noi, Doamne?
După aceea, am recurs inclusiv la FIV , am parcurs toți pașii medicali însoțiți de rugăciuni și de credință, dar nu a fost să fie. Și a urmat o altă perioadă în care căutam, dar nu găseam răspunsul la acel De ce?
Apoi, ne-am hotărât să adoptăm un copil, am trecut – plini de speranță și de dorință – prin toată birocrația sistemului. Ne frământau tot felul de întrebări legate de viitorul nostru copil și de viitorul nostru statut de părinți.
După aproape 10 luni de așteptare, a venit și ziua în care am fost anunțați că vom vedea un băiețel. Atunci am înțeles ce înseamnă dragostea la prima vedere și de ce în unele credințe se spune că un copil își alege familia.
Când am întâlnit privirea caldă a acelei mogâldețe mici, de doar un an, am știut că EL este copilul nostru. Am înțeles care era planul lui Dumnezeu pentru noi. Și toate de ce-urile au dispărut.
Am întins mâinile spre el, iar când i-am simțit mânuțele mici în jurul gâtului meu, l-am văzut pe Dumnezeu cum îmi zâmbește!
Au trecut – de atunci – patru ani, iar casa noastră e plină de viață, suntem o familie fericită și împlinită. Nu te pregătește nimeni pentru ceea ce urmează, dar spun din experiență că acești copii sunt ființe pline de iubire, dornice să le ofere iubire celor din jurul lor.
Nu e ușoară calea adopției, e un proces care necesită răbdare, dar e o experiență care te schimbă, te face să îți modifici sistemul de valori și modul de a gândi.
Susțin adopția și vă îndemn pe toți cei care încă mai aveți rețineri să vă gândiți că acolo, undeva, printre copiii care pot fi adoptați, o inimă e plină de iubire – pentru voi.
Camelia Maria Butaș – o mamă fericită
Mulțumim pentru această mărturie emoționantă, dăruită nouă în cadrul concursului Născuți din inimă. Răsfoiți albumul realizat cu acest prilej, ca să aflați atât ce gândesc copiii despre adopție, cât și alte mărturii ale părinților adoptivi. Albumul poate fi vizualizat și în format fullscreen de la ACEST LINK. (Echipa SOPS)
