Ce este magia?
Stau în lumina pâlpâitoare a bradului de Crăciun, iar această idee îmi fulgeră în minte. Câtuși de puțin aș fi știut să răspund la această întrebare acum un an.
Mă uit pe geam și aștept ca zăpada să cadă pe aleile întortocheate.
Mă uit la brad, care nu mai strălucește așa cum strălucea odată.
Mă uit în jurul meu. Moșul, pe care cu ani în urmă îl așteptam cu nerăbdare, s-a spulberat în amarul visurilor mele.
„Cred?” m-am întrebat eu, aprinzând o lumânare parfumată.
Mirosul îmbietor mi-a ajuns la nas. Portocală.
În fața ochilor mi-a reapărut imaginea apartamentului mic al bunicii. Culoarul strâns era frumos decorat cu tot felul de podoabe. Muzica îmi răsuna în urechi. Bradul era plin de beteală și luminițe, iar în el erau ascunse felurite bomboane care așteptau să fie mâncate. Iar mirosul… Ah, mirosul de portocală, mirosul care te duce cu gândul direct la Crăciun.
Bunica dansa pe colinde. M-a luat și pe mine la dans și m-a învârtit de mai multe ori. Râdea cu zâmbetul până la urechi. Dansam în jurul bradului de Crăciun și așteptam să mă ia somnul. Îl așteptam pe Moș Crăciun, cu cadourile sale extravagante.
Am căscat larg, iar bunica m-a dus pe canapea și mi-a sărutat creștetul. Pe geam vedeam zăpada care se așternea încet pe meleaguri.
-Dormi, mi-a spus bunica, să vină Moș Crăciun!
-L-ai întâlnit vreodată? Am întrebat-o eu somnoroasă.
-Da. Îl cunosc bine că doar sunt prietenă bună cu el.
Am râs. Pleoapele mi se închideau ușor. Adormeam.
-Să-ți spun un secret, mi-a zis bunica. Dacă vrei să-l întâlnești și tu într-o zi, va trebui să crezi, căci Moșul nu li se arată copiilor care nu cred în el.
-Cred, bunico! Cred!
Am revenit în locul acela întunecat. Stăteam lângă brad și așteptam să adorm.
„Cred?” m-am mai întrebat eu o dată.
Nu, nu cred. Mi-aș fi dorit să o mai fac, dar este greu după ce începi să gândești logic.
Cu toții creștem. Cu toții ne maturizăm. Unii de la vârste prea fragede, alții prea târziu, dar nu asta ne diferențiază. Nici pe departe! Ci, dacă răspunsul la întrebare este „da” sau „nu”.
Magia dispare odată cu maturizarea, dar asta nu înseamnă că nu poate reveni.
Magia apare de două ori în sufletul fiecărui om. Atunci când crezi pentru tine și atunci când crezi pentru cel de lângă tine.
-Cred, i-am spus eu bunicii, care stătea în pragul ușii zâmbind. Voi crede mereu pentru tine, așa cum ai crezut și tu pentru mine.
Inima mi-a crescut. Crăciunul acesta este diferit. Bunica este bolnavă, zăpada nu se mai așterne așa cum se așternea odată, iar bradul nu mai strălucește la fel.
Mirosul, este în schimb același, iar inimile noastre, chiar și a celor care nu cred, bat la fel de tare ca până acum.
Și cei care nu mai cred au crezut cândva, iar magia este veșnică.
Text de Ingrid Maria Niță, 12 ani,
premiul al III-lea la concursul „Poveștile bunicilor” – SOPS 22, decembrie 2023
Desen de Sofia Maria Bîrsan, 14 ani, participantă la același concurs
