– Ioană, ia și mai dă-i de mâncare copilului! Mai dă-i și azi un pic de lapte de mamă…

 

Bătrâna îi întinde vecinei sale tinere un băiețel de nici șapte luni, bine strâns în scutece. Acesta își mișcă buzele, mormâind ceva în limba lui. Așa face când începe să-i fie foame.

 

Vecina îl ia în brațe, îl strânge la piept – cum face și cu fata ei, născută de curând. Și cum făcuse cu toți ceilalți patru copii, când fuseseră bebeluși. Pe copilul bătrânei începe să îl legene ușor. Și să îi cânte.

 

– Domnul să-ți ajute!, zice bătrâna. Apoi, îl mângâie pe cel mic pe căpșor. Tare mult îl iubește bătrâna pe nepotul Iliuță. E soarele ei! Nu l-ar fi lăsat din brațe, cu niciun chip. Dar e ora când copilul trebuie să sugă. Mamă nu mai avea, ca să îl hrănească. De aceea, când și când îl aducea mamei ăsteia tinere, să îl alăpteze.

– Să fii sănătoasă, tu și copiii tăi! mai spune bătrâna.   

– Sănătate și dumitale, bunică Maria, răspunde vecina Ioana. Să poți să îl crești pe băiețel… Hai, intră în casă, că afară-i tare frig. Azi-noapte a nins întruna.

 

Bunica Maria îl privește pe Iliuță cum mănâncă. Plânge și se roagă să fie ferit de boală, de rău, de alte necazuri.

De curând, nora ei, Ecaterina, se mutase de pe pământ în Cer, la Dumnezeu. În Raiul mamelor. De Iliuță aveau acum grijă bunica Maria și tatăl său – Maxim.

 

Iliuță era singur la părinți. Pentru că se născuse vara, în 23 iulie, la câteva zile după sărbătoarea Sfântului Ilie, primise numele acestuia. Părinții lui – Maxim și Ecaterina – erau tare, tare credincioși. La fel și bunica. Rămasă văduvă, ea ar fi vrut să meargă la mănăstire, să fie călugăriță. Dar acum nu mai putea face asta. Cui să-l lase pe Iliuță?… Lui Maxim i-ar fi fost tare greu să îl crească singur.

Îl va ajuta ea! Îi va fi copilului ca o mamă. Îl va învăța de toate. Îi va arăta cum să se roage. Îl va duce la biserică… Și, cine știe? Poate că, atunci când va fi mare, se va face preot.

 

Mult își dorea bunica Maria să aibă un preot în familie. Se ruga pentru asta. Și pentru ca Dumnezeu să îl păzească pe cel mic. De aceea, mereu îl culca lângă sfintele icoane…

Când toți adormeau, Maica Domnului cobora din icoană, lângă copil. Îl lua în brațe. Îl legăna. Și îi cânta.

 

(va urma)

***

 Acum, micule cititor, răspunde și desenează de zor!

***

Text de Ioana Revnic

Desene de Elena Dărăban, 

Călătorie în copilăria sfinților –   

Sfântul Ioan Iacob de la Neamț (I)

„Călătorie în copilăria sfinților. File de poveste” este proiectul anului 2021, desfășurat de Parohia Sfântul Pantelimon – Foișorul de foc, din București. Mai multe detalii găsiți pe PAGINA DE FACEBOOK dedicată acestuia.

 

Te-ar putea interesa și: 

Călătorie în copilăria sfinților (II) – Adevărul

Călătorie în copilăria sfinților (III) – Alegerea

Călătorie în copilăria sfinților (IV) – Revederea

307