Eram cu o prietenă dragă la o cafea și, fără niciun avertisment, m-a întrebat: „Tu ai trăit o mare dragoste?” Am simțit întrebarea ei ca pe o măciucă primită – chiar atunci – fix în moalele capului…
I-am răspuns că NU cred în marea dragoste, că tot ce mi-am închipuit despre o mare dragoste e greșit, că pentru mine, timpul dragostei a trecut sau cel puțin așa simt acum.
Iar ca să dau greutate vorbelor mele, am citat din Ecleziast, unde scrie că e un timp să-mbrățișezi și-un timp ca să fugi de îmbrățișare…
Ea m-a certat! A zis că doar Dumnezeu știe ce ne este dat, să nu mă cred mai presus de Dumnezeu! În plus, să nu dau tot felul de sentințe definitive, în ce mă privește.
Apoi mi-a vorbit despre iubirea a pe care a trăit-o, pe vremea când nici ea nu credea că mai poate avea parte de o mare dragoste!
Doar prietena mea poate să spună și altora povestea iubirii sale, fără să îi știrbească din frumusețe. Eu simt nevoia să las aici o mărturie despre ce și cât am înțeles, din poveste.
***
Draga mea,
Te văd veghindu-ți soțul bolnav, în apartamentul vostru cochet plin de tablouri clasice și cărți de muzică.
El stă într-un fotoliu, iar lângă fotoliu e o masă supraîncărcată cu pastile, fiole, injecții și rețete.
Tu tocmai i-ai pus o nouă perfuzie, pe care ai agățat-o într-un cuier.
El are cancer – un cancer perfid care l-a măcinat pe dinăuntru fără să dea niciun semn.
Soțul tău întinde mâna stângă sleită de puteri, îți ia o mână într-a lui, o duce la buze și o sărută. Tu te apleci, îl săruți pe frunte, îi netezești părul și îți lipești obrazul de chipul lui pământiu.
Tu știi că el nu va mai sta mult timp lângă tine și – totuși – refuzi să te întrebi DE CE vi se întâmplă asta tocmai vouă? DE CE acum, când ai ajuns să crezi, în sfârșit, că ȘI TU poți trăi o mare dragoste… Până să-l întâlnești pe el, erai convinsă că așa ceva nu ți se poate întâmpla!
Nu ai vreme însă de lamentații, totuși repeți în minte un gând care te bântuie, în ultimele luni: Cancerul v-a adus împreună și tot cancerul vă desparte…
*
Vă cunoscuserăți la un concert caritabil, pentru copiii care sufereau de această boală. Nu știu dacă a fost dragoste la prima vedere. Poate că de îndrăgostit v-ați îndrăgostit când ați cântat împreună, la repetiții.
Nici tu nu îți poți explica întru totul ce s-a întâmplat atunci. Eu îmi imaginez că v-ați îndrăgostit fix când ați simțit AMÂNDOI că vocile voastre se împleteau – parcă – și ajungeau așa, îmbrățișate, la Dumnezeu.
V-ați căsătorit în scurtă vreme. Iar în puținii ani pe care i-ați împărțit, tu te-ai vindecat de neiubire; pe când el și-a găsit liniștea.
Nu v-am cunoscut atunci. Pot doar să îmi închipui cum erați împreună.
Vă văd umăr la umăr. Din când în când, tu îți așezi capul pe pieptul lui, să te odihnești. El îți cuprinde umerii cu un braț și te ține strâns. Nu te lasă niciodată singură, știi, ca în piesa voastră pe care mi-ai trimis-o în urmă cu câteva zile.
Am ascultat-o de multe ori și am plâns. Nu din compasiune, ci dintr-un DOR de dragoste. O dragoste pe care aș vrea să o trăiască orișicine.
„Sunt aici, nimic nu-ți poate face rău. Sunt aici și nimic nu te poate răni! Lasă-mă să fiu libertatea ta. Lasă-mă să fiu adăpostul tău, lasă-mă să fiu lumina ta”, cânta soțul tău, Odin.
„Spune-mi un cuvânt și te voi urma… Spune-mi că mă iubești”, îi răspundeai tu, Daniela.
„Iubește-mă, asta e tot ce-ți cer”, cântați amândoi…
*
Mi-ai mărturisit odată că, de când Odin nu mai e, îl iubești din ce în ce mai mult, chiar dacă nu îl vezi zi de zi.
Îl iubești cu o dragoste asemănătoare celei pe care ar trebui să I-o purtăm noi – lui Dumnezeu. Nici pe El nu îl vedem în viața noastră pământească și, cu toate astea, Îl putem iubi.
Deci orice om poate trăi – de fapt – o MARE DRAGOSTE, chiar dacă nu-și dă seama de asta, mi-ai mai zis, Daniela, și-ți sunt recunoscătoare pentru că mi-ai împărtășit acest gând!
Până la urmă, toți suntem cuprinși în dragostea pe care ne-o poartă Dumnezeu!
TOȚI trăim DEJA Marea Dragoste:
Dragostea cu care Dumnezeu ne iubește, chiar și când refuzăm să-L iubim.
Ioana REVNIC
Cu drag, pentru Daniela Ciociea, în amintirea soțului ei, Odin
