Ursul de la metrou, abandonul și iepurele de catifea

🔸Am dat să intru la metrou, dar m-am oprit. Simțeam că sunt privită insistent. Nu îmi aminteam să fi văzut vreo persoană prin preajmă când am trecut strada și când m-am îndreptat spre stație. Era cinci și ceva dimineața, cine să umble la ora aceea pe străzi?! Și totuși, de undeva de foarte aproape cineva…

Articol de

Ioana Revnic

Publicat la

Blogul cu bunătățiCărți

🔸Am dat să intru la metrou, dar m-am oprit. Simțeam că sunt privită insistent. Nu îmi aminteam să fi văzut vreo persoană prin preajmă când am trecut strada și când m-am îndreptat spre stație. Era cinci și ceva dimineața, cine să umble la ora aceea pe străzi?! Și totuși, de undeva de foarte aproape cineva se uita la mine.

🔸Mi-am întors capul și, atunci, am descoperit un… ursuleț de pluș, așezat pe pervazul înalt al ferestrei de lângă ușă.

🔸Un ursuleț care zâmbea în blana lui tocită de la atâtea îmbrățișări și de la atâta joacă. Cu o privire care parcă te îndemna: „Hai, ia-mă, vreau să fiu prietenul tău!”.

🔸La început, mi s-a părut un gest extraordinar să lași o jucărie la îndemâna oricui, gândindu-te, probabil, că i-ar fi de folos unui copil care nu are cu ce să se joace.

🔸Aproape instantaneu însă m-au năpădit și alte gânduri.
„Bietul de tine, mi-am zis, cineva te-a folosit și apoi te-a abandonat! Așa se-ntâmplă și cu oamenii. Dacă nu le ești de folos, nu te bagă nimeni în seamă! Ești azvârlit cât colo. Nu-am eu dreptate când zic că ești suma nevoilor pe care li le poți îndeplini altora?! Ba da, am…”

🔸Și dintr-odată aproape că mi-a venit să plâng pentru nevinovata jucărie care îmi reactivase conversațiile interioare „realiste”, de care sunt așa de mândră. (N-aș mai fi!)

🔸Ursulețul respectiv mi-a adus aminte însă și de altceva!
De o carte: „Iepurele de catifea”, de Margery Williams.


🔸Ei bine, personajul la care face referire titlul e primit în dar de un băiețel și are o dorință: să devină adevărat! Un cal înțelept, tot de jucărie, îi explică următorul lucru: că devii adevărat atunci când ești iubit de cineva.

🔸În foarte scurtă vreme, iepurașul ajunge jucăria preferată a stăpânului său, iar dragostea acestuia îl face să se simtă viu. Asta până când, într-o zi, doi iepurași din pădure îi atrag atenția că nu este decât o jucărie de pluș…

🔸Pe neașteptate, copilul se îmbolnește de scarlatină. Iar pentru că iepurele de catifea era plin de microbi, e aruncat la gunoi și înlocuit.

🔸Povestea nu se încheie aici și nu are un final apăsător, pentru că în viața iepurașului se întâmplă ceva neprevăzut. Astfel, descoperă că iubirea care te face adevărat vine din altă lume.

🔸Dar unde găsești această lume, această iubire și cine ți le poate oferi? Aflați, dacă citiți cartea. (Link în comentarii)

🔸Deși aparent foarte simplă, cartea te face să-ți pui tot felul de întrebări:
Cum te transformă iubirea?
Cine te iubește – de fapt?
De ce ai avea nevoie de validarea, de aprecierea, de dragostea cuiva, ca să te simți adevărat?

🔸Textul se pretează la mai multe tipuri de lectură – de la lectura de plăcere, până la o lectură într-o cheie spirituală. Și mai cred că poate fi discutat inclusiv cu preadolescenții, nu doar cu cei mici.

Ioana Revnic

#ZiuaNaționalăALecturii
#HaiSăCitim
#ImagineDePeCanva

Lasă primul comentariu

Citește și alte articole