Un râu curgea într-o câmpie, iar un munte i-a îngrădit drumul, spunându-i: „Nu vei trece mai departe. Tu, apă, ești cea mai moale și mai slabă stihie din lume. Iar eu sunt alcătuit din pietre tari și grele. Sunt de neînvins.”
Râul nu i-a spus nimic, dar nici nu a cedat. A început să sape stânca răbdător, zi de zi. Astfel, râul și-a croit cale. A făcut în munte peșteri subterane. Și a curs vesel mai departe. Vedeți voi ce putere are răbdarea? Apa râului nu doar că a trecut prin piatra muntelui. Ci a și creat tot felul de minunății.
Această poveste mă face să mă gândesc la voi, dragi copii. Și la faptul că, în această perioadă, răbdarea vă este pusă la încercare. Știu că vă este greu să aveți răbdare, răbdare, răbdare. Dar, credeți-mă pe cuvânt! Răbdarea – la fel ca perseverența, la fel ca ascultarea – sunt niște superputeri cu care veți învinge toate dificultățile. Acum sau când veți mai crește.
Știu și că este obositor să stați atât de mult în fața unui ecran, la orele online. De aceea, în pauzele voastre, ridicați-vă de la birou, faceți mișcare, beți apă. Și luați o gură de aer curat. Iar în timpul liber – citiți, odihniți-vă, mâncați sănătos, faceți-le surprize părinților, bucurați-vă împreună.
Rămâneți veseli și sănătoși! Acesta este cel mai important lucru.
Am să închei cu un mesaj pentru elevii mei, de la Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”, din București.
Dragi copii, mi-e dor de voi. De vocile voastre. De râsetele din timpul pauzelor și din timpul orelor. De discuțiile noastre de la lecții. De certurile și de împăcările noastre. De glume. De pauza de prânz, când luăm masa împreună.
Dar cel mai mult duc dorul îmbrățișărilor voastre.
Abia aștept să ne revedem sănătoși. Să vorbim, să râdem, să lucrăm, să ne jucăm, să împărțim desertul de la prânz.
Și – mai ales – să ne îmbrățișăm.
Cu drag, Ioana Revnic
Mesaj transmis în cadrul emisiunii „Bucuria poveștilor”, realizată de Adriana Ene la Radio Trinitas.
Fotografii de Paul Alexandru
ȘCOALA DE ACASĂ
Unii zic că-i o povară,
Alții zic că îi omoară.
Dar mie îmi place
Și oricum nu am ce face.
Dacă nu învățam,
Eu mă plictiseam.
Cu creioane și caiete, care mai de care,
Cu stilouri, pixuri și penare.
Trebuie doar să te obișnuiești
Și să înveți așa tu să trăiești.
Cu predicate și subiecte,
Cu mai multe complemente.
Cercuri, triunghiuri și pătrate,
Chiar deloc complicate.
Ei, așa noi învățăm
Și puțin ne mai distrăm.
Profesorul ne trimite teme,
Să ne ocupe o parte din vreme.
Ni le trimite pe internet
Și asta într-un mod frecvent.
La mate și la română,
Teme pe o săptămână.
Haide că nu-i greu
Și te îndemn să încerci mereu.
MIRUNA RUXANDRA DUȘA
Mulțumesc, Miruna! Cu drag, Ioana Revnic