Eu sunt Mina și am 7 ani. Am două surori, pe Nectaria și pe Maria.
Când eram doar eu și Nectaria, acum vreo 3 ani, am început să ii spun lui mami și lui tati că vreau un bebeluș. Mă gândeam că e bine să am un bebeluș, că pot să-l iau în brațe, să dorm cu el, să-l pupăcesc toată ziua și, mai târziu, să-l învăț să citească.
Mami mi-a răspuns că trebuie să ne rugăm ca să avem un bebeluș. Și noi ne-am rugat, ne-am rugat. Până intr-o zi…
Într-o zi, mami și tati ne-au spus că au o surpriză pentru noi. Eu cu sora mea am alergat repede în cameră la ei și am încercat să ghicim ce surpriză au părinții noștri pentru noi. Nu am reușit să ne dăm seama. Nu erau dulciuri, nici jucării, nu mergeam la Therme sau în parc sau la mare. Ne-au spus că, de fapt, cadoul este în burtica mamei – un bebeluș. Încă nu știam ce va fi, dar știam că, dacă va fi fetiță, o va chema Maria, iar dacă va fi băiețel, îl va chema Ioan.
Când a venit momentul nașterii bebelușului, eu și Nectaria am mers la țară pentru că nu aveam cu cine să rămânem, iar tati trebuia să meargă la spital. Ne-am întors acasă după o săptămână și am găsit un bebeluș. Era atât de mic și de drăgălaș! Era fetiță și o chema Maria, ca pe mama lui Dumnezeu.
Pentru mine, Maria e minunată. E foarte bine că o am. Uneori plânge și face chestii enervante, dar apoi o liniștim. Sunt fericit că o am pentru că mă joc cu ea și pot să o pup pe năsuc, pe frunte, pe obrăjori și la gâtuț. Și e foarte dulce!
E bine că am două surori pentru că putem face ce vrem, mergem împreună afară, putem juca ce jocuri vrem fiindcă suntem trei frați.
Text de Mina Andreescu, 7 ani
Pictură de Daria Ignat, 13 ani
Lucrări participante la concursul SOPS11 – „Mama și darul vieții”,
martie 2021
