Duminică, 30 iulie, am fost invitată să țin un atelier Spune-mi o poveste pentru suflet la Parohia Feteștii Noi, cartierul Vlașca
Aflasem că acolo se fac ateliere și activități cu copiii în fiecare săptămână și de abia așteptam să-i cunosc. Așteptările însă mi-au fost întrecute.
Totul a început cu niște gogoși delicioase. Atât de delicioase încât curtea a fost invadată de tot felul de personaje de poveste dornice de bunătăți dulci.
Copiii au fost foarte cuminți (da, da!) și au participat cu tot sufletul la atelier. Dar, mai mult, chiar și adulții care au asistat au fost peste măsură de receptivi.
Au participat la jocul Căluțul! Au salutat regele, regina…
Povestea a început!
Toată lumea este atentă!
Mă rog, aproape toată lumea…
Copiii au fost invitați să participe la poveste!
Un tată curajos a fost de acord să interpreteze rolul lui Iepurilă din poveste. Desigur, a existat și o doamnă Iepurina!
… și foarte mulți iepuri, veverițe, porci mistreți, din rândul copiilor. Ba chiar și niște lupișori s-au infiltrat în poveste.
Fiind Ziua prieteniei, la final, am construit cu toții Copacul prieteniei.
Copiii au primit câte o pasăre de hârtie pe care au scris o însușire pe care ar trebui să o aibă un prieten. Dacă apucam să scriu și eu, aș fi zis că un prieten bun ar trebui să aibă neapărat un frigider plin cu înghețată. Fie vară, fie iarnă.
Să vă mai spun că s-au confecționat și brățări ale prieteniei?
Copiii au primit și câte o pasăre de lemn pe care să o coloreze.
Nici nu știu când a trecut timpul și a venit clipa despărțirii.
Clipă care s-a prelungit foarte mult, având parte de muuulte îmbrățișări.
Am promis că voi reveniîn acest loc cu oameni de poveste.
Veronica Iani
