🌷Legenda lui Dragobete
Nu se știe absolut sigur cine este Dragobetele, dar o legendă povestește că Dragobete era fiul unei tinere neasemuit de frumoase, pe nume Dochia, iar tatăl lui era Duhului Muntelui.
Venise pe lume în chip tainic. Într-o noapte, când Dochia dormea în coliba sa de la poalele muntelui, un nor fin a coborât din cer și a învăluit-o cu multă iubire. Peste o vreme – a venit pe lume Dragobete, exact în 24 februarie.
După ce s-a născut Dragobete, la leagănul lui au venit patru ursitoare:
Cea dintâi, Primăvara i-a dăruit iubirea, prospețimea florilor și tinerețea fără bătrânețe.
Vara care i-a dat dulceața fructelor și căldura dragostei, pe când Toamna i-a făcut cadou un fluier pentru a-i înveseli pe oameni cu cântecele lui. În sfârșit, Iarna i-a dat o îmbrăcăminte albă cu sclipiri de diamante.
Când Dragobete a crescut, tatăl său Duhul Muntelui, l-a chemat sus pe munte, departe de toți și de toate, unde picior de om nu călcase vreodată, pentru a proteja natura și animalele în locul lui, deoarece el, Duhul Muntelui, îmbătrânise.
Astfel tânărul a învățat toate tainele vieții și ale naturii, transformându-se el însuși într-un duh al muntelui, protejând oamenii și animalele.
Primăvara, Dragobete cânta la fluierul său, cântecele sale auzindu-se de sus de pe munte.
Se spune că oricine le auzea, avea parte de noroc și era înconjurat de iubire toată viața.
Cu timpul, de Dragobete nu s-a mai știut nimic. Lumea a uitat și de el, și să iubească, DAR câteodată Dragobete apărea în vis și punea în sufletele oamenilor blândețe, frumusețe și – mai ales – DRAGOSTE!
🌷Începutul primăverii
În ziua de 24 februarie, se sărbătorește, deci, Dragobetele, zis și Dragomir, Ioan Dragobete, Cap de Primăvară – tânărul zeu al dragostei, în mitologia românească.
Dragobete-Cap de primăvară este una dintre sărbătorile ce prevestește începutul primăverii.
Românii numeau sărbătoarea și „Logodna păsărilor, deoarece de Dragobete păsările se împerecheau și își făceau cuib. Se credea ca păsările care rămâneau fără pereche în această zi rămâneau singure până la Dragobetele din anul viitor, ceea ce era valabil și pentru oameni.
🌷3 tradiții de Dragobete
🪻În dimineața zilei de 24 februarie, tinerii ieșeau din sat la pădure, făceau o horă, se sărutau și se îmbrățișau. Fetele adunau flori de primăvară pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele si tamâioarele erau păstrate până la Sânziene, pe 24 iunie, când erau aruncate pe o apa curgătoare. Exista credința că fetele care nu făceau acest lucru rămâneau nelogodite.
🪻De Dragobete nu se lucra.
Se spunea că Dragobetele trăia prin păduri pentru a pedepsi pe cei care lucrau în ziua lui. Astfel a apărut și expresia „Nu te-o prinde Dragobetele prin pădure”.
🪻În jurul prânzului, fetele începeau să coboare în grabă spre sat, fuga lor fiind cunoscută sub numele de „zburătorit”. Flăcăii le urmăreau cu atenție și, dacă fetele își lăsau inimile deschise, se lăsau prinse. În acel moment, fata dragă era îmbrățișată și sărutată, nu întâmplător pretutindeni răsuna vorba: „Dragobetele sărută fetele!” Aceste gesturi inocente de afecțiune simbolizau o logodnă de cel puțin un an.
🌷Știai că Dragobetele trebuia tinut cu orice preț?
Dacă nu se ținea cumva Dragobetele, se credea că tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma.
Cine își dorește să nu se îndrăgostească?
Cine vrea să nu iubească și să nu fie iubit?
De aceea, sărbătorim – până azi – Dragobetele.
Tu ce faci de Dragobete?
