Dragă frate din Bucovina,
Îți scriu de la Chișinău. Numele meu este Iana Onică, sunt elevă în clasa a treia „B” la liceul “Prometeu-Protalent”. Îmi place să învăț, practic badmintonul de performanță și uneori mai cochetez cu vioara. Antrenamentele și școala îmi iau aproape tot timpul.
Numele Bucovina răsuna în casa noastră încă de când eram mică. Cântecul „Cântă cucul bată-l vina” este preferatul bunicilor mei. Nu trecea nicio sărbătoare fără ca să se adune rudele în jurul mesei și să fredoneze acest cântec. Cântam și eu în mod inconștient, neștiind ce înseamnă de fapt Bucovina. Când l-am întrebat pe bunicu, mi-a spus că este o bucată de pământ care a fost ruptă de la Patria-Mamă și acum aparține Ucrainei.
Despre cât de frumoasă este Bucovina, am aflat din poezia lui Mihai Eminescu ”La Bucovina”. Anul trecut, de ziua lui Eminescu, eu și colegii mei am recitat această poezie în fața publicului . Așa am înțeles că Bucovina nu este doar o bucată de pământ, cum zicea bunicul, ci este un colț de rai. Cel puțin așa o descrie poetul. Mai știu din biografia lui Mihai Eminescu că atunci când România a pierdut Bucovina, poetul a suferit foarte mult, chiar o perioadă de timp nu a mai scris, îl durea prea mult această pierdere.
Anul trecut în luna octombrie am avut fericita ocazie să văd Bucovina cu ochii mei. Am norocul să fac parte din echipa artistică a spectacolului „Dosarele Siberiei” din repertoriul Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău. Suntem cinci copii care joacă în acest spectacol alături de marii actori. Am avut un turneu în Bucovina cu acest spectacol. Am jucat la Cernăuți și în satul Horbova, comuna Ostrița a ținutului Herța. Locurile de acolo chiar sunt superbe. Avea dreptate Eminescu! Am fost plăcut surprinsă că în ținutul Herța oamenii mergeau pe stradă și se salutau in română. Mă simțeam de parcă eram acasă, într-un sat din Moldova.
Eu cred că soarta Bucovinei seamănă cu cea a Basarabiei. Ambele au fost rupte de la Patria-Mamă. Doar că Bucovina a fost înfiată forțat de o altă țară, iar Basarabia a rămas orfană.
Totuși noi, cei de aici din Basarabia, deși am reușit să ne păstrăm graiul românesc, încă luptăm ca să-l păstrăm. Mulți ne infectează limba cu rusisme, alții spun că noi de fapt vorbim o limbă moldovenească și nu românească. Am aflat că în trei ani, legea statului ucrainean vă va obliga să studiați la școală strict în limba ucraineană. Asta înseamnă că limba română va fi pe cale de dispariție în viața voastră. Eu cred că e mare păcat să-ți uiți limba maternă.
Te rog, frate din Bucovina, luptă cu uitarea, păstrează-ți limba!
Citește cât mai des poveștile lui Creangă, poeziile lui Eminescu, poeziile lui Grigore Vieru. Încercați să organizați concursuri de poezie în limba română, măcar așa cu copiii din curte. Cu părinții și prietenii străduiți-vă să vorbiți doar în limba română. Încercați să ascultați muzică românească, priviți cât mai multe filme românești.
Eu cred că cel mai frumos cuvânt al limbii române este cuvântul DOR.
Mama zice că acest cuvânt nu are traducere în nici o altă limbă. Este un cuvânt împletit din bucurie și tristețe, din dragoste și jale, din durere și amintire. Toate aceste emoții încap în doar trei litere – DOR. Probabil doar poporul român simte cu adevărat acest cuvânt.
Te rog, frate din Bucovina, păstrează dorul pentru limba română în sufletul tău și nu uita că totul e posibil dacă îți dorești cu adevărat.
Cu drag și dor, Iana
Text de Iana Onică, clasa a III-a B, Liceul Prometeu ProTalent din Chișinău, învățătoare Eugenia Mariniuc
Desen – Voloșenco Alexandra, 12 ani
Lucrări participante la Concursul „Cealaltă Bucovină” – SOPS 7, noiembrie 2020
***
Românii din Ucraina nu sunt mai puțin români decât noi. Ei, părinții lor, bunicii lor s-au născut și trăiesc într-o țară care nu le prețuiește identitatea și nu se străduiește să le-o cultive. Românii din nordul Bucovinei sunt ca niște orfani, de care rudelor nu le mai pasă. Să-i cunoaștem mai bine și, prin intermediul concursului „Cealaltă Bucovină”, să trecem, într-un fel, granița care ne desparte de ei. E luna în care ne amintim de Unirea Bucovinei cu Țara. Și, în premieră absolută, voi publica lucrări participante la concursul organizat în cadrul proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet. Selecția îmi aparține și nu influențează opțiunile juriului. (Ioana Revnic, coordonatoare SOPS)
