#AnulCentenarPeÎnțelesulCopiilor
#ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
CUM E POSIBIL SĂ MUNCEȘTI 50 DE ANI ÎN ACELAȘI LOC?
🌿Azi, în interes de serviciu unii străbat mii de kilometri în câteva ore, iar alții, datorită tehnologiei, muncesc „remote” (adică „de la distanță”) din orice colț al lumii. În plus, cei mai mulți oameni își schimbă jobul măcar o dată, de aceea e aproape imposibil să îți închipui că ai putea lucra o viață întreagă, în același loc.
🌿Totuși, în trecut, statornicia în muncă era o regulă nescrisă și au existat persoane care au făcut aceeași meserie zeci de ani. E drept: nu aveau nici libertatea, nici avantajele de care ne bucurăm noi azi…
🌿Un astfel de om a fost Sfântul Serafim cel Răbdător, care timp de aproape 50 de ani din cei 78 pe care i-a trăit nu și-a schimbat nici meseria, nici locul unde a slujit: Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov.
CUMINȚENIE, ASCULTARE, STUDIU
🌿Până să ajungă acolo, a dus o viață asemănătoare cu a oricărui copil sau tânăr (serios) de azi, preocupat să învețe la școli bune – din țară și din afara ei.
🌿Sfântul Serafim cel Răbdător s-a născut în 27 octombrie 1912, în satul Totoiu din județul Alba. A fost botezat Dumitru și a fost „un copil cuminte, blând, rugător și bisericos”, fiind crescut într-o familie credincioasă.
🌿Elev în satul natal, a urmat apoi liceul în Alba Iulia și, între anii 1932 și 1936 – Academia Teologică din Sibiu. Din 1936 și-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care a absolvit-o în 1938.
🌿Așa cum tu ai prin preajmă oameni care îți cunosc calitățile, care te îndrumă să le valorifici, care îți arată cum să le „crești”, în viața studentului Dumitru Popescu au existat persoane care l-au remarcat și l-au sprijinit.
🌿Unul dintre aceștia a fost chiar Sfântul Pr. Dumitru Stăniloae, care i-a fost profesor și care l-a recomandat să devină secretar al Institutului Teologic din Sibiu.
🌿Un alt om providențial a fost Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, care l-a sprijinit financiar și l-a trimis la studii întâi în Cernăuți. După aceea – în Sfântul Munte, ca să deprindă rânduiala vieții monahale, și la Atena, pentru a învăța limba greacă.
🌿În 1941, Dumitru s-a întors în țară cu un singur gând: să Îi slujească cu totul lui Dumnezeu și dorința i s-a împlinit când a devenit ieromonah (adică un călugăr care este și preot) la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
🌿Ca monah, a primit numele Sfântului Serafim de Sarov, un sfânt al păcii, al răbdării și al blândeții, iar blândețea, răbdarea și pacea aveau să devină chiar modul său de a fi.
🌿De la mănăstire, o scurtă vreme, a plecat în Germania și în Austria, ca să studieze funcționarea unor instituții filantropice și să audieze cursuri de teologie. Întors acasă, a pus în practică ceea ce a învățat, mai ales în perioada în care a fost stareț: din 1944, până în 1955.
🌿După aceea, și-a împlinit cu dăruire, cu smerenie și cu bucurie datoria de duhovnic – așa cum mărturisesc mulți dintre cei care l-au cunoscut.
🌿A trecut la cele veșnice în 20 decembrie 1990 și a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii pe care a iubit-o și în care a slujit atâtea decenii.
UN PROGRAM DE VIAȚĂ
🌿Grija față de omul de lângă el, dragostea față de ceilalți au făcut parte dintr-un program de viață urmat cu perseverență de Sfântul Serafim cel Răbdător. Nu degeaba s-a spus despre acesta că era „un om de care s-au bucurat oamenii” sau un „odihnitor de oameni” – cum îl caracteriza ucenicul său, părintele nevăzător Teofil Părăian.
🌿Acestei iubiri de semeni i s-a adăugat seriozitatea în slujire.
„Când îl vedeam pe părintele intrând în biserică pentru a sluji la sfintele slujbe și mai ales la Sfânta Liturghie, aveam impresia că este un serafim în trup”, își amintește o monahie. „Când ieșea la cădit, aveam impresia că el nu calcă pe pământ. Mânuia cădelnița cu atâta delicatețe, încât simțeai că trăiește ca în fața lui Dumnezeu. Mi se tăia respirația și aveam impresia că fac prea mult zgomot respirând, atâta liniște impunea părintele Serafim”, mai spune aceasta.
*
„Îmi amintesc cum de multe ori venea seara de la spovedit în jurul orei 22, era obosit și apăsat de povara păcatelor de la spovedania credincioșilor. La îndemnul nostru de a lăsa pe alții în scaunul de mărturisire, ne răspundea: «Dragă, preoții și călugării, înaintea lui Dumnezeu, nu sunt pensionari niciodată»”, mărturisește altcineva.
*
„Ceea ce am apreciat cel mai mult la Părintele Serafim a fost blândețea sa”, spune Mitropolitul Serafim Joantă. „Chipul său senin și zâmbetul nelipsit de pe buze, ca și vorba sa înțeleaptă și blândă, reflectau ceva din realitățile ființelor spirituale din lumea nevăzută. Lăsa impresia că este întruparea unei ființe îngerești. A fost omul rugăciunii prin excelență.”
SFINȚENIA UNEI EXISTENȚE APARENT BANALE
🌿Sâmbătă, 16 august 2025, a avut loc proclamarea canonizării locale a Sfântului Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, prăznuit în 20 decembrie.
Descoperindu-l, ne-am putea gândi la importanța răbdării și a statorniciei. La forța lor. La darurile acestor virtuți.
🌿Probabil că viața sfântului nu ni se pare spectaculoasă, dar tocmai răbdarea liniștită, credința statornică, pacea pe care le-o insufla celor din jur i-au adus sfințenia.
🌿Cu simplitate și cu discreție, Sfântul Serafim cel Răbdător a făcut binele care îi era la îndemână.
BINECUVÂNTAREA
🌿„Bătu-v-ar binele!”…
…le spunea el celor care îl căutau.
Ne spune și nouă, celor ce îl cercetăm acum.
🌿Salutul său e o binecuvântare.
Odată ce-o primim, să facem și noi binele în jurul nostru, oricât de neînsemnat ar părea.
✍️Text de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet
*
Inspirată de „Părintele Serafim cel Blând”, text scris de Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord; „Mărturisiri despre Părintele Serafim Popescu de la Mănăstirea Sâmbăta”, de Adrian Nicolae Petcu („Lumina”, 26 iunie, 2012).
Sursă foto Basilica.ro
