Draga mea Iustinica,
Ai 27 de săptămâni. Ești cât o conopidă acum. Conopiduța mea scumpă!
Ne-am mutat înapoi la Praga. Fereastra din sufragerie dă într-o grădiniță cu pomi înfloriți. Sunt flori mici și albe. Oare așa e și pielea ta? Translucidă, albă, catifelată?
Geamul de la dormitor dă spre tufele de trandafiri. Îmi imaginez că așa sunt obrajii tăi, ca două petale de tradafir roz, moi și cu miros dulce. Oare cum vei avea ochii? Negri și migdalați ca ai lui tati sau verzi și discreți ca ai mei? Dar părul? Blonduț ca al meu sau negru ca pana corbului ca al lui tati? Oare vei fi liniștită și meditativă ca tati sau sociabilă și vorbăreață ca mami?
Deși te vei naște într-o țară străină, îmi doresc să iei tot ce-i mai bun și frumos de la poporul român: credința, limba cu poeziile ei, muzica, dragostea pentru libertate, nădejdea și umorul.
Tati îți cântă muzică psaltică, iar eu îți pun să asculți „Rapsodia Română” a lui Enescu, dar și compozitorul minunat al Cehiei, Smetana, cu „Țara mea”. Sper că îți place! Aaa! Și să nu uit: muzică pariziană din anii ‘50.
Ieri am mers la plimbare pe la castel. Au înflorit livezile, iar păsările cântau trilul lor. Oare tu simți mirosul florilor de primăvară? Mi-e drag de burtică; mergând printre copaci, am găsit o crenguță și ți-am dat-o ție. Am pus-o lângă burtică. Abia aștept să te cunosc. Florile copacilor parcă îți murmură numele: „Iustinica… Iustinica…”. Mă întreb dacă îți va face plăcere să ne plimbăm împreună printre copacii înfloriți. Primăvara e anotimpul meu preferat. Atunci înfloresc toate. Acum înflorești și tu în burtica și în inima mea, minune mică. Te văd plăpândă ca pe un ghem de bumbac. Ești formată din două picături de stele unite de Dumnezeu. Ai crescut înăuntrul meu ca un vlăstar de grâu, udat de ploi de primăvară. Îmi vine să țopăi și să sar de pe un picior pe altul și să strig: „Iustinica, te aștept!”.
Mângâi ușor burtica și-mi imaginez cum vei deveni. Oricum ai fi, ești făcută din iubire: a lui Dumnezeu și a lui tati și a lui mami. Abia aștept să te cunosc și în aceași timp vreau să mai rămâi aici, lângă inima mea.
Te iubesc mult, Iustinica.
P.S. Iustinica s-a născut în Duminica Sfinților Români, a avut 3858 grame și acum, la aproape 9 luni, învață să meargă și e o fire curioasă și prietenoasă.
***
Text de Oana Alexandra Hulea, participantă la concursul „Amintiri din burtica mamei”, martie 2024, secțiunea Literară.
Desen de Nina Lungu, participantă la concursul „Amintiri din burtica mamei”, martie 2024, secțiunea Arte plastice.
