Avem în față o carte pe care ar trebui să o citească toți părinții și toți profesorii. Cu stiloul în mână și cu un caiet de notițe alături. Este o carte care îți ridică atâtea văluri de pe ochi, încât vei zâmbi, vei rămâne pe gânduri, vei lăcrima și vei citi mai departe, însetat să afli tot mai mult despre relația sacră pe care suntem binecuvântați să o trăim – cu propriii noștri copii sau cu copiii altor mame.
Tulburătoare și, pe alocuri, chiar șocantă, prin semnalele de alarmă pe care le trage, cartea este vitală azi, când suntem tot mai conștienți de importanța relatiei cu copiii noștri, pentru devenirea lor ca oameni, și, totodată, de influența uriașă a societății și a culturii în care trăim.
Cel mai mare pericol identificat în această carte de autorii ei este orientarea copiilor către egali. Efect al altei cauze – atașamentul deficitar, insuficient sau absent, al copiilor față de părinți, în special în primii ani de viață, când se formează tiparul interacțiunilor umane pentru restul vieții, orientarea spre egali aduce cu sine multe neajunsuri în plan imediat și pe termen lung: îndepărtarea de părinți, slăbirea autorității lor, disprețul față de aceștia și față de valorile transmise de ei, nesiguranța permanentă în relațiile cu egalii, vidul de atașament pe care niciun egal nu-l poate umple, deriva în care se află copiii, disperarea de a fi acceptați și de a rămâne în grupul egalilor, însoțită de ascunderea sau anularea propriei identități.
De-a lungul cărții, Gabor Mate si Gordon Neufield prezintă cauzele și implicațiile acestui fenomen, cât și soluțiile pe care le au părinții la îndemână pentru a-și ține copiii aproape, pentru a preveni apropierea copiilor de egali și pentru a-i recupera. Deși se referă, în special, la societatea americană din care acești doi medici și autori ai cărții fac parte, începem să găsim aceleași tipare și probleme și în societatea noastră, care își dorește să se apropie și să semene tot mai mult cu Occidentul.
„Parentingul are nevoie de un context pentru a fi eficient – relația de atașament.”
Toată cartea aceasta este despre atașament, despre cea mai importantă componentă, condiție sine qua non a reușitei creșterii copiilor de către părinții lor, în scopul asigurării unor premise sănătoase care să îi pregătească pe copii pentru viață. De ce nu se formează relația sănătoasă de atașament a copiilor față de părinții lor, în primii ani de viață? Pentru că părinții nu au fost acolo, fizic sau emoțional, pentru a fi creat acea legătură. Iar copiii pornesc în viață cu un vid de atașament pe care vor căuta, prin orice mijloace, să-l umple.
Partea a doua a cărții vine cu soluțiile pe care le avem la îndemână pentru a ne revendica și reapropia copiii. Întotdeauna este ceva de făcut, iar acest lucru merită repetat, pentru că este răspunderea noastră, ca adulți și părinți, să reparăm relația cu ei, să îi aducem înapoi, cu mintea și inima, nu doar cu trupul, în căldura relației părintești după care tânjesc.
Autorii oferă patru căi de refacere a dansului miraculos al atașamentului.
„Cultivarea legăturilor versatile și cu rădăcini adânci este cea mai bună metodă a prevenirii orientării spre egali.”
Părinții trebuie să fie colectorii copiilor – termen care pare stângaci și insuficient de puternic. Poate un alt termen din limba română ar fi avut mai multă forță. Se referă la puterea părinților de a-și atrage copiii, de a-i polariza în jurul lor, de a le capta atenția, privirea și zâmbetele asa cum facem cu bebelușii.
Este extrem de important, de asemenea (și părinții par să devina tot mai puțin conștienți de acest aspect) să ne asumăm rolul de busole în viața copiilor noștri. Multe curente de parenting îndeamnă părinții să fie prieteni cu copiii lor, să nu fie prea intruzivi, să le dea libertatea de a alege. Dar dacă devenim prietenii copiilor noștri, părinții lor cine mai sunt? Cine își va asuma rolul de a-i orienta în viață, de a-i ghida în alegeri, în descoperirea punctelor lor tari, a vocației, chiar a pasiunilor?
“Cu propriul copil, orientarea reactivează instinctele copilului de a ne ține aproape.”, spun autorii cărții. Să nu ne ferim, cât sunt mici, cât ne sunt copii, ca ei sa fie dependenți de noi. Iată un punct de vedere, în această carte, pe care, cu siguranță, mulți l-ar contrazice.
„Pentru a recâștiga puterea de părinți trebuie ca fiii noștri să redevină total dependenți de noi – nu doar fizic, ci și psihic și emoțional, așa cum este firesc.”
Azi pledăm pentru independență – a noastră, ca ființe umane, a soției față de soț, a părintelui față de copil, a copilului fără de părinți. Și atunci? Împingându-i să fie independenți cât nu sunt pregătiți încă să fie, îi forțăm să se îndepărteze de noi și să ne înlocuiască, iar acel altcineva pe care îl vor pune în locul unor părinți iubitori și capabili de asumare vor fi egalii, copii ca și ei, care nu au, nici pe departe, capacitatea de a înlocui grija, iubirea necondiționată, sprijinul, experiența de viață și maturitatea pe care le pot oferi adulții.
Altă soluție propusă este să acordăm prioritate relației, să rămânem aproape de copii, să menținem intimitatea cu ei, o intimitate profundă cu care egalii nu pot concura. Este vital să îndeplinim două sarcini: să stabilim structuri care cultivă colectarea și restricții care slăbesc competiția.
„Structurile care facilitează relațiile părinte-copii sunt vitale: vacanțe cu familia, sărbători în familie, jocuri de familie, activități în familie. Daca nu se stabilesc momente clare și nu se construiesc ritualuri, presiunile mai urgente vor prevala inevitabil.”
„Sentimentul de apropiere apărut în urma sentimentului de a fi profund înțeles și cunoscut este probabil cel mai adânc nivel de intimitate și duce la formarea unei legături care poate traversa și cele mai severe depărtări fizice.”
Dacă încă ezitați între a citi sau nu încă o carte de parenting, vă mai spun doar că aceasta nu este o carte de parenting: este o carte care ne îndeamnă și ne reamintește cum să fim părinții de care copiii noștri au nevoie: „În afară de afecțiune nu avem nicio putere.”
Un text de Mădălina Andreescu.
*Dr. Gordon Neufeld, Gabor Mate, Cum să ne păstrăm copiii aproape, Editura Multi Media Est Publishing, 2017, 350 p.
