🧳Stăteam la rând la check-in și abia așteptam să scap de trolerul meu roșu, de mărimea XXL. Îl cumpărasem fix în acea zi, pentru că unul dintre trolerele pe care urma să le iau cu mine se stricase. Mă întorsesem acasă, îmi reorganizasem bagajele, fusesem la serviciu, mă întâlnisem cu câțiva colaboratori ai asociației… Acum, la finalul zilei, mă felicitam pentru îndatoririle împlinite.
Visam cu ochii deschiși la clipa în care urma să mă cuibăresc în scaunul din avion și să savurez zborul. De anul trecut organizasem această plecare. Și tot de atunci, făcusem economii.
🛂Când mi-a venit rândul, am predat bagajul de cală și mi-am deschis poșeta, să-mi scot pașaportul.
Am scotocit în buzunarul din față: pașaportul nu era!
L-am căutat lângă portofel – n-am dat de el.
Atunci m-am retras din rând, m-am ghemuit într-un colț și mi-am reînceput căutările. Mi-am golit poșeta, am analizat fiecare lucru din ea, dar degeaba!
Uitasem pașaportul acasă!
🤦♀️„Acum ce fac?!” mă întrebam obsesiv. „Stop! Respiră! Găsește o soluție…”, îmi răspundeam. „Așa-ți trebuie, dacă ești aiurită!” mă gratulam cu multă dragoste. „Asta e, stai acasă!”, țipa o altă voce din mintea mea.
💡Și-n tot vacarmul de gânduri, mi-a venit o idee: să o sun pe proprietara garsonierei în care stau și care locuiește pe aceeași scară. Dacă ar fi fost acasă, ar fi putut să treacă pe la mine, să ia pașaportul și să mi-l aducă la aeroport…
Nu mi-am putut stăpâni tremurul mâinii, când am scos mobilul și i-am telefonat. Din fericire, a răspuns. Mă putea ajuta.
✈️Am reușit să mă detensionez abia când m-am văzut în avion. Tot zborul m-am gândit la povestea cu pașaportul. Îl ținusem de atâtea ori în mână săptămânile astea. Îl bifasem pe lista mea. Și totuși, nu a fost acolo când a contat cel mai mult.
👉Și nu vreau să ți se întâmple asta ca profesor, când vei dori să-i duci pe elevi într-o călătorie printre informațiile noi. Dacă pregătești totul de-a fir a păr, te organizezi în cel mai mic detaliu, fii atent să nu uiți ceva esențial: fără poveste materia cu greu „se lipește”.
La cursul „Pedagogia Poveștii” al Asociației „Spune-mi o poveste pentru suflet” afli cum să folosești poveștile în munca ta, cum să alegi poveștile potrivite pentru copii, cum să le spui ca să ai impact.
📣Dacă vrei ca activitățile tale să nu mai fie doar bine organizate, ci de poveste – dă clik pe link și înscrie-te la curs: https://forms.gle/6pUVAc54apAPtGzZ8
Ioana Revnic,
formator la cursul de „Pedagogia Poveștii”,
profesoară și
președinta Asociației „Spune-mi o poveste pentru duflet”
