Dintotdeauna, poporul român a fost unit. Multe popoare au încercat să îl dezbine, dar niciodată nu au reușit. Datorită credinței noastre creștine, aduse în țară chiar de Sfântul Andrei,  apostolul lui Iisus, datorită tradițiilor noastre frumoase pe care nu le-am lăsat deoparte și datorită smereniei neamului nostru, am trecut peste toate greutățile cu bine.

 

Unirea noastră nu ține doar de teritoriu, ci și de legătura dintre oameni. Acest fapt este dovedit de multe ori, de-a lungul istoriei. Am fost încercați de Imperiul Roman, de Imperiul Otoman, de Imperiul Austro-Ungar, de Uniunea Sovietică, dar noi am rezistat pe acest pământ binecuvântat. Unitatea și credința ne-au ținut obiceiurile și limba neatinse, atâtea mii de ani.

 

Puterea noastră este, însă, chiar infinită când muncim împreună și când avem încredere în Dumnezeu. 

Ștefan cel Mare, poate chiar cel mai vrednic domnitor român, ne-a arătat, practic, acest lucru. Armata sa de câteva zeci de mii de soldați a reușit să învingă armata otomană, de cateva sute de mii, în Bătălia de la Vaslui. Același domnitor, ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu în urma recuceririi Cetății Chilia care a reasigurat ieșirea Moldovei la Marea Neagră și a reîntregit țara, a ctitorit Mănăstirea Putna.

 

A trecut timpul. Au fost puse mai multe cărămizi la temelia unității poporului nostru, într-o țară glorioasă. Mihai Viteazul, în anul 1600 a reușit să unească cele trei provincii, într-una singură. Deși nu a durat foarte mult, românilor le-a mai crescut speranța. Apoi, Alexandru Ioan Cuza în 1859, fiind ales domnitor și în Moldova, și în Țara Românească, le-a unificat pe acestea, de data aceasta țara nemaidespărțindu-se.

 

Însă, ironic, cu cât țara era mai aproape de desăvârșire, pe atât românii erau mai răspândiți și sub mai multe ocupații străine. Era clar nevoie de ceva pentru a reuni românii în duh. Și cine altul putea să inițieze acest lucru, chemând românii de pretutindeni pentru a participa la o serbare a lor, decât poetul nostru genial Mihai Eminescu, care în 1870 îndeamnă:  „Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul lui Ștefan, altar al conștiinței naționale!”

 

În anul 1871, în ziua de 15 august, când se împlineau 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna, în ziua hramului acesteia, Adormirea Maicii Domnului, a avut loc o sărbătoare mare – Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni.

3000 de români au participat la Liturghia de dimineață, urmată de o predică plină de însuflețire a starețului de atunci, Arcadie Ciupercovici.

De asemenea, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Nicolae Teclu și A. D. Xenopol, organizatorii festivității, au ținut discursuri emoționante, pline de patriotism și de credință, iar Ciprian Porumbescu a răscolit și a desfătat inimile românilor cu vioara sa. 

 

 

Cea mai importantă și mai impresionantă parte din acea zi, în opinia mea, este sfințirea și aducerea cadourilor și a obiectelor la mormântul lui Ștefan cel Mare. Printre multe altele, o urnă de argint care conținea pamânt adus de participanți din toate provinciile românești. Pe ea era înscris textul: „Eroului, învingătorului, apărătorului existenței române, scutului creștinătății, lui Ștefan cel Mare, Junimea Română Academică, MDCCCLXX”. După ce este pusă pe mormânt, o rugăciune puternică este spusă către Sfântul Voievod: „Așa cum s-a unit acest pământ aici, mijlocește la Dumnezeu să se unească și locurile de unde el s-a luat!”.

 

În sfârșit, a venit ziua mult așteptată. 

Inimile românilor prezenți la Putna  băteau ca una. Peste tot, se simțea unitatea sufletelor oamenilor. Ziua aceea a însemnat pentru români recăpătarea speranței că se vor uni cândva, a însemnat încă un dram de nădejde pentru națiunea răsfirată.

 

În timpul Primului Război Mondial, din nou, Ștefan cel Mare ne-a ocrotit în lupta dată pe teritoriul Moldovei, unde ajunsese linia frontului – bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz au reprezentat ultima linie de apărare a teritoriului românesc. Deznodământul acesteia fost un succes de proporții asemănătoare cu cel de la Vaslui. Români patrioți înarmați cu baionete au oprit ofensiva germană, care avea în posesie echipament modern pentru vremurile acelea. O înfrângere, în acest context, ar fi putut însemna pierderea țării, atât de greu clădită.

 

După terminarea războiului, o mare parte din pământul urnei de argint de la Putna a fost turnată pe câmpurile de luptă însângerate. 

 

Ca și cum Dumnezeu ar fi ascultat ruga românilor, în 1918, a avut loc Marea Unire. Basarabia, Transilvania și Bucovina s-au contopit cu Patria Mamă. România Dodoloață era mai mare și mai mândră ca oricând. Era Sfânta Unire așteptată de mult timp. Prin urmare, vasul de argint poate fi numit o cărămidă importantă a fundației Unirii din anul 1918. Un obiect cu rugăciuni „încrustate” adânc sub textul gravat.

 

Pentru ca ziua din anul 1871 să nu fie uitată niciodată, ea  mereu trebuie pomenită, comemorată, cum, de altfel, se și întâmplă. 

 

Anul 2021 a fost declarat anul omagial al pastorației române din afara României. Nu este deloc întâmplător că acest an este exact cu 150 de ani mai târziu față de cel al serbării de la Putna. Nu contează cât de departe de țară sunt frații, surorile, prietenii noștri, sufletul lor vibrează cand aud Eminescu, Putna, Ștefan cel Mare, România.

 

Dacă un participant de la sărbătoarea de acum 550 de ani i-ar putea spune ceva românului contemporan, cel mai probabil l-ar sfătui să nu își uite istoria, credința și tradiția, să fie unit și bun cu ceilalți români, și, oricât de departe a plecat, să știe ca a trăit într-o țară cum niciuna nu a mai fost, pentru că, la un moment dat, în Împărăția Cerurilor, ne va aștepta o unire și mai mare decât toate la un loc.

 

Text de Gabriel Gyorbiro, 14 ani,

Liceul Pedagogic Ortodox Anastasia Popescu, București

Desen de Ana-Maria Șoroagă, 13 ani 
Lucrări distinse cu premiul al III-lea la concursul

Putna 1871. Serbarea tuturor românilor

***

Aflați mai multe despre manifestările organizate la Mănăstirea Putna, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni: Putna 150. Continuitatea unui ideal.

Accesați site-ul www.serbareputna150.ro

Și paginile serbării: