22.11.2020
Dragă prietene,
Sunt Gabriel, un băiat de opt ani, energic, curios, pasionat de lectură. Locuiesc în inima Moldovei, orașul Chișinău, un oraș verde, cu oameni harnici și primitori. Învăț în clasa a III-a, într-o școală unde graiul vorbit e grai, unde dragostea de neam și de țară e în sufletul și pe chipul fiecărui copil.
Despre Bucovina am aflat pe când aveam trei anișori. Mă jucam deseori cu bunica „Jocul cuvintelor”, un joc în care trebuia să spui cuvinte care încep cu un anume sunet. Am propus sunetul [B]. A urmat: bunica, bucurie, bomboane… Ultimul cuvânt rostit de bunica a fost „Bucovina”. Eu, curiosul, am întrebat-o ce înseamnă Bucovina. Bunica a stat un pic pe gânduri.
-E un loc binecuvântat de Dumnezeu. Acolo locuiesc oameni de care ne leagă un trecut, oameni care vorbesc aceeași limbă ca și noi, au aceleași tradiții și obiceiuri.
A urmat o tăcere. Nu pot să spun că am înțeles prea multe.
Timpul a trecut, am ajuns să fiu elev. Era luna noiembrie. Învățătoarea ne-a spus că vom participa la o prezentare unde vom slăvi Marea Unire a tuturor românilor.
Nu pot să-ți redau în cuvinte cât de mândru eram, cât de tare îmi bătea inima când recitam:
Face iarba să răsară.
Noi prin ea suntem o țară.
Ea ne-adună și ne-ngână.
Limba noastră cea română!
Am cântat apoi imnul Bucovinei. Simțeam fiori de mândrie. Mândrie față de neamul românesc.
Din cărțile citite am aflat cât a avut de suferit acest neam. Am aflat despre Marea Unire din 1918 și bucuria de a fi tot neamul românesc împreună, despre suferința de a fi dezbinați. Știu că acum vă aflați acolo unde nu ați vrea să fiți, știu că în curând toate materiile, în afară de limba româna, se vor preda în limba ucraineană. Sunt sigur că suferiți așa cum suferă și cei din stânga Nistrului, bucată de pământ pe care au pus stăpânire alții.
Mă gândesc că aveți cu ce vă mândri.
Domnul a binecuvântat acest loc unde trăiți cu mănăstiri ctitorite de foștii domnitori, aveți munții falnici care dau mâna cu mândrul soare, aveți încondeiatul ouălor care s-a ridicat la rang de artă în acest ținut de legendă. Voi, copiii români de acolo, să nu vă uitați graiul, să nu uitați cine vă sunt strămoșii.
Și… poate crescând adevărați iubitori de neam vom face împreună o nouă unire, așa cum au făcut-o strămoșii.
Citiți cărți în limba română, gândiți în limba voastră, păstrați tradițiile și nu permiteți nimănui să vă înjosească neamul.
După părerea mea, cuvântul pe care niciodată nu trebuie să-l uităm e „Țară”.
Da… știu că ești un cetățean ucrainean, dar în suflet ești român.
Cu drag, Gabriel
Text de Gabriel Lițcan, clasa a III-a B, Liceul Prometeu ProTalent din Chișinău, învățătoare Eugenia Mariniuc
Desen – Reîntregirea Bucovinei, de Cornelia Trofim, clasa a III-a B, Liceul Prometeu ProTalent din Chișinău, învățătoare Eugenia Mariniuc
Lucrări participante la Concursul „Cealaltă Bucovină” – SOPS 7, noiembrie 2020
***
Românii din Ucraina nu sunt mai puțin români decât noi. Ei, părinții lor, bunicii lor s-au născut și trăiesc într-o țară care nu le prețuiește identitatea și nu se străduiește să le-o cultive. Românii din nordul Bucovinei sunt ca niște orfani, de care rudelor nu le mai pasă. Să-i cunoaștem mai bine și, prin intermediul concursului „Cealaltă Bucovină”, să trecem, într-un fel, granița care ne desparte de ei. E luna în care ne amintim de Unirea Bucovinei cu Țara. Și, în premieră absolută, voi publica lucrări participante la concursul organizat în cadrul proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet. Selecția îmi aparține și nu influențează opțiunile juriului. (Ioana Revnic, coordonatoare SOPS)
