Îi știți pe gemenii Ana și Ștefan dintr-a V-a, nu-i așa? Cum? Nu vă amintiți de ei? Hai să vă spun povestea lor. Ana, Ștefan și mama lor locuiesc într-o căsuță, la marginea orașului. Nu au multe lucruri în casă, o duc cam greu, căci mama îi crește singură, de când soțul ei a murit. Însă face tot ce poate, pentru ca Ana și Ștefan să nu simtă lipsurile și să își vadă de școală, mai ales că învață foarte bine.
Se apropie Crăciunul, iar cei trei știu că anul acesta nu vor avea parte de daruri.
Dar mama nu-i lasă pe copii să se întristeze.
„Hai să împodobim bradul!” le zice ea și le arată brăduțul pe care îl cumpărase de la piață… Dar cu ce să-l împodobească?! Nu aveau nici beteală, nici globuri, nici luminițe…
„Să punem panglici colorate”, a zis Ana. „Și jucăriile din lut pe care le-am făcut noi!”, a adăugat Ștefan. „Ați putea să vă agățați în brad și desenele”, i-a îndemnat mama. „Și niște steluțe din hârtie…”.
„O să avem cel mai frumos brad, pentru că-l împodobim împreună”, au spus copiii.
***
După ce au terminat, au plecat la biserică să colinde și să sărbătorească Nașterea Pruncului Hristos.
Între timp, ce credeți că s-a întâmplat acasă?
Bradul lor a atras atenția unor vizitatori neașteptați: niște păianjeni! Fascinați de mirosul lui și de culorile sale vesele, au urcat pe crengi, au alergat printre jucării și, de entuziasmați ce erau, au început să-și țeasă pânzele.
Astfel că, în scurtă vreme, bradul altădată colorat era acoperit de pânze cenușii și întunecate…
„Uite ce frumos l-am decorat!”, și-au șoptit ei unii altora, fără să-și dea seama că oamenii nu se uită cu ochi buni la pânzele lor.
Din icoană, Pruncul Hristos privea scena. La început, a zâmbit văzând bucuria păianjenilor. Apoi, a realizat că mama și copiii vor fi triști când vor vedea că bradul lor nu mai arăta cum îl lăsaseră. Atunci, Iisus l-a binecuvântat și, într-o clipă, firele subțiri și cenușii au început să sclipească, iar podoabele făcute de copii s-au transformat în decorațiuni cum cei mici nu mai văzuseră decât în vitrinele magazinelor.
Acum, bradul era plin de beteală și de globuri care sclipeau în lumina candelei.
Între timp, mama și copiii traversau orașul înzăpezit și nici nu bănuiau că acasă îi aștepta cel mai frumos brad din câți au existat vreodată pe lume!
***
La ce folosește această istorioară, adaptată după o legendă din Ucraina*?
După ce o povestești, în funcție de public și de context, poți evidenția UN anumit mesaj pe care îl transmite. Citește ce scrie mai jos și spune: În ce împrejurare ai evidenția un mesaj sau altul? Cine ar fi – de fiecare dată – publicul tău?
***
Și noi putem ajuta!
La fel ca această familie, există oameni în jurul nostru care nu au multe, dar care fac multe zi de zi, pentru a-și construi o viață mai bună. Sunt copii care visează să primească o jucărie nouă de Crăciun, dar care nu capătă nici măcar o napolitană.
Astăzi, putem fi și noi ajutorul din poveste. Prin generozitatea noastră, putem transforma viețile celor care se confruntă cu greutăți. Putem dărui ce și cât ne e la îndemână și putem aduce speranță în sufletele celor care uneori sunt cuprinși de deznădejde.
Hai să ușurăm măcar puțin viețile celor care acum resimt din plin apăsarea! Hai să arătăm – împreună – că ne pasă! 🎄
Nu-i ignora pe cei aparent neimportanți
Nu-i judecați pe cei ce par umili: bradul din poveste a devenit cel mai frumos din lume, deși la început era sărăcăcios.
De exemplu, dacă vedeți un copil care nu are haine la modă, nu-l ocoliți.
Gândiți-vă că el are, poate, un dar special, la fel ca eroii din poveste.
Poate știe să deseneze, să spună povești sau să fie un prieten minunat.
Hai să fim buni unii cu alții. Să arătăm că ne pasă. Și să descoperim cu răbdare darurile pe care Dumnezeu le-a pus în fiecare om. 🎄
Cea mai mare bucurie de Crăciun
În sfârșit, să ne amintim că bucuriile Crăciunului nu vin din lucruri scumpe, ci din timpul petrecut unii cu ceilalți.
Lucrurile făcute alături de cei dragi capătă o valoare mai mare decât orice altceva. Când împodobim bradul, când gătim, când colindăm, ceea ce contează cel mai mult este că suntem ÎMPREUNĂ.
De Crăciun, să stăm ÎMPREUNĂ, să ne bucurăm ÎMPREUNĂ, să sărbătorim ÎMPREUNĂ venirea pruncului Iisus pe pământ. 🎄
Adaptare după o poveste din cartea Îngerul Crăciunului,
Editura Egumenița
Comandați cartea AICI.
4 comentarii
Ostrovschi Eugenia
O poveste interesanta, emoțională, plină de creativitate, din care putem, împreună cu copiii să realizăm activități frumoase
Gherman Antoaneta -Roxana
O poveste foarte frumoasă și emoționantă.
simona
Aceasta istorioara scoate în evidenta bunatatea si faptul ca am fost creati in comuniune unii cu altii dupa modelul Sf. Treimi. Bunatatea, iubirea se exerseaza împreuna, separat duce la individualizare. Milostenia aduce bucurie in sufletul celui in nevoie, se prelungeste cu mai multa putere în sufletul celui care daruieste si îi leaga pe amandoi într-o unire plina de iubire.
Și noi putem ajuta!
Publicul, cel mai des ar fi elevii, dar nu numai ei, ci si noi cei mari. Împrejurarile sunt atunci cand cei de langa noi au nevoie de ajutor, de iubire, de bunatate, dupa cum spune un colind: ,,Daca în fiecare zi, Craciunul ar veni, ce bucurie ar fi. Daca în fiecare zi, Craciunul ar veni, mai buni poate am fi…”.
Milostenia deasa devine sarbatoare neîncetata.
Lorina
Emoționantă povestea!
Din punctul meu de vedere această istorioară ne este de folos tuturor prin a prețui mereu ceea ce avem şi întotdeauna să avem nădejde în Dumnezeu pentru că El le rânduieşte pe toate aşa cum e mai bine pentru fiecare.
Mesajul care mi-a rămas este : ,,mama nu-i lăsa pe copii să se întristeze.,,
Este un mesaj puternic prin care eu l-am asociat cu Maica Domnului şi cei nevoiaşi, îndurerați , neputincioşi, tulburați, bolnavi, în suferință şi în suspin pe care Maica Domnului nu-i lasă niciodată. Ea îi mângâie ca o mamă pe copilaşii ei. ❤️
,,nu-i ignora pe cei aparent neimportanți,,- un mesaj pe care l-aş evidenția în rândul adolescenților deoarece mă văd pe mine în acea perioadă şi ştiu cât de traumatizat este să fii dat la o parte sau judecat de alți copii şi părinți pentru că te văd îmbrăcat mereu cu acelaşi haine şi nu văd valoarea pe care o ai în tine.