Liniște. Fum. Siluete neclare. Așa arăta frontul cu câteva zile înainte de Crăciun, așa arăta lumea întreagă și așa arătau sufletele oamenilor. Chiar și acasă, în sufletul fiecărui om, se dădea o bătălie. Marele Război* era deja prea mare, iar sărbătoarea Nașterii Domnului se apropia. Să păteze această sărbătoare cu sânge? se întrebau unii. Luptați, flăcăi, până la unul!, spuneau alții.
Societățile de femei trimiteau mesaje, dar nimeni nu putea obține un armistițiu… Lumea era dezolată. În lipsă de cauză, s-a făcut apel la sentimentul de creștin al fiecărui soldat. Aveau să rămână în tranșee?
Pe front, soldații erau în repaus. Cărau răniți, fumau sau se uitau în gol. În aer plutea un strigăt de ajutor. Ei, drepți, cu inimile cicatrizate, priveau cu ochi goi spre cerul cenușiu. Un băiat tânăr strănută. Nimeni nu se întoarse.
-Cine îmi dă un foc? se auzi o voce îndepărtată.
Un bărbat neras se uită pătrat la pipa prăfuită pe care o avea în mână. La ce se gândea oare? La familie? La grădina lui de acasă? La părinți? Își strânse mantaua în jurul trupului. Cineva începu să fredoneze o melodie. Altcineva i se alătură.
Băiatul care strănutase întrebă cu glas stins:
-Are cineva o hârtie?
Nimeni nu îi răspunse.
-Hai, dați bietului băiat o hârtie, nu e vina lui că…
Vocea i se pierdu în ceață.
Așa arăta frontul cu o zi înainte de Ajun. În timpul acesta, alți oameni se ghiftuiau la căldură, îndemnându-i pe soldați să ucidă și să lupte. Totul era o crudă contradicție…
Astfel a sosit și Crăciunul. În tranșeele francezilor, soldații își organizaseră mici petreceri sărăcăcioase, în încercarea de a aduce puțin din atmosfera de acasă și pe front. Într-un colț doi oameni discutau în șoaptă:
-Cine e? întrebă primul, arătând cu degetul către o poză din mâna celuilalt.
-Surioara mea, Janet, răspunse cu părere de rău primul. Are 12 ani.
-E frumușică…
-Cânta mereu așa de dulce…
În linia nemților, un frizer și un tenor vorbeau despre ce vor face când se va termina războiul.
-Mergem la…
-Nu, vii la mine să îmi vezi porumbeii.
Scoțienii își scoseseră cimpoaiele.
-Cântă ceva!
-Da, un colind.
Sunetul dulce și trist al cimpoiului răsună și se amplifică până în tranșeele vecine. Cântecul se lăsa ușor și se înălța, așezându-se pe inimile pietrificate de frig ale soldaților. Toți ascultau vrăjiți. Dintr-odată, din tranșeea germanilor, un glas puternic, de tenor străpunse aerul, parcă hotărât să spargă pojghița de gheață ce se pusese pe ochii și pe inimile tuturor. Cimpoiul se opri și alte glasuri se alăturară primului. Tenorul se ridică din tranșee sub ochii măriți ai soldaților. Cu teamă, ieșiră pe rând toți. Se apropiau cu pași temători, cântecul le invada inimile, le înmuia, îi făcea să privească la inamici, oameni ca și ei, la fel de obosiți, la fel de triști, cu la fel de mult dor de pace în suflet, cu la fel de multă lipsă de iubire.
Ce aveau cu acești oameni? De ce se luptau? Ce le făcuse băiatul din fața lor? Dintr-o dată războiul părea o prostie! Să mori era mai stupid ca oricând! Pașii le scârțâiau pe zăpadă. Cu acești oameni se luptau ei? Oameni ca și ei? Nu oamenii aceștia le ocupaseră țara. Se uitau speriați unii la alții, atât de aproape… Nu mai voiau să lupte! Era Crăciunul. Mântuitorul lumii se născuse, iar ei se urau!
Tăcere. Fumul se risipise, soldații se vedeau clar. Parcă era un vis. Atunci s-a întâmplat cel mai frumos lucru care se putea întâmpla… Și-au întins mâinile:
-Crăciun fericit!
Soldații izbucnesc în urale. Crăciun fericit! Crăciun fericit! Bucurați-vă! S-a născut Hristos, iar el a vrut Pace, nu război…
Acasă, la fereastră, micuța Janet spune încet, cu un zâmbet dulce-amărui pe chip:
-Crăciun fericit, frățioare! Crăciun fericit, tăticule! Crăciun fericit tuturor…
Glasul îi zboară, împletindu-se în văzduh cu alte mii.
Panait Maria, 12 ani
Pictură de Ioana Vlad, 13 ani
Lucrări participante la concursul „Nașterea Domnului” – SOPS 8, decembrie 2020
______________________________________________
*Marele Război-Așa a fost denumit Primul Război Mondial.
Notă-Aceasta este o poveste adevărată, care s-a petrecut pe front în 24 decembrie 1914.
