Una dintre minunile lumii este iubirea de mamă; alta- darul vieții…
Mama este comoară dumnezeiască. Persoana care ți-a dăruit viață, îți oferă iubire infinită, ființa care îți este prietenă și în care ai încredere.
Pentru mine, mama mea este totul.
Ea este cheia sufletului meu; mă înțelege, mă crește, mă educă, mă învață ce este bine și ce este rău, mă învață să fiu un om cinstit. Și cel mai mult mă învață să iubesc… să iubesc necondiționat. O, da… și mamele iartă! Pentru că nicio greșeală, nicio supărare nu pot clinti o iubire și o legătură atât de puternică. Mama va fi mereu cu tine, pentru totdeauna, orice s-ar întâmpla.
Pentru mine, mama mea este îngerul pe care Dumnezeu mi la dat atunci când m-a trimis din Rai pe Pământ.
Prima mea întâlnire cu un înger, mama mea. Ea este soarele. Datorită ei eu sunt sămânță. O sămânță care se bucură de lumina și de căldura pe care mi le dăruiește zi de zi, pentru a crește.
Iubirea mamei va rămâne pe veci cea mai frumoasă și cea mai prețioasă emoție. Emoție magică, emoție binecuvântată, emoție unică în marele Univers, de la Dumnezeu lăsată.
Cea mai frumoasă, cea mai încântătoare este mama mea. În ochii ei mă oglindesc… și îmi doresc să fiu ca mama când voi crește mare, să iubesc la fel de mult.
Nu ar exista viață fără mame.
Ele ne dau acest dar, ca binecuvântare de la Tatăl Ceresc. Mama este ajutorul lui Dumnezeu, așa cum, „elfii sunt ajutoarele Moșului’’, doar că mama este cel mai frumos dar.
Să nu uităm nicicând să prețuim mamele. Să le dăruim iubire necondiționată, așa cum am primit la rândul nostru.
Eu îmi iubesc mama și o apreciez în fiecare minut al vieții mele.
Îi sunt recunoscătoare pentru toate eforturile pe care le face ca eu să zâmbesc mereu. Dacă aș putea, i-aș oferi toate florile de pe acest pământ.
Nu există cuvinte îndeajuns de mari pentru a-i spune cât de mult înseamnă pentru mine, dar știu că ea nu vrea toate aceste lucruri; se mulțumește cu simplul fapt că exist.
O iubesc necondiționat. Chiar dacă nu-i spun, i-o arăt zi de zi și fără a folosi cuvinte.
Pot scrie mult, minute, ore, zile în șir despre mama. Tot nu aș putea să spun totul.
Mama și darul vieții…
Una dintre minunile lumii este iubirea de mamă; alta – darul vieții…
Cum să pot eu exprima tot sensul acestor vorbe?
Nu știu. Nu vreau. Nu pot descrie aceste trăiri. Nu pot găsi cuvintele potrivite pentru a explica, pentru a arăta mângâierea mamei. Mirosul ei. Pașii ei. Respirația ei. Îmbrățișările. Sărutările. Glasul.
Există din păcate în lume copii al căror înger dat – mama – nu a putut fi alături de ei. Cine știe?
Poate s-au speriat că nu pot face față acestei minuni, acestui dar. Nu judecăm. Nu avem acest drept. Dar acești copii nu sunt singuri, nu sunt orfani, chiar dacă mama pământească le lipsește!
Maica Domnului are iubire îndeajuns pentru fiecare.
Dragi copii fără mamă,
Nu vă pierdeți în suferință! Sădiți în suflet credință. Trăiți! Credeți! Iubiți! Cu credință în Tatăl Ceresc și în Maica Domnului, vom reuși să fim – la rândul nostru – minuni și dar al vieții pe pământ.
***
FAMILIE. MAMĂ, TATĂ, COPII.
Totalitate. Întregire.
***
Ce este în gândul și în sufletul meu doar Dumnezeu știe.
Nu pot să spun decât: MULȚUMESC!
Mulțumesc, Tată Ceresc pentru mama mea! Mulțumesc pentru familia mea! Doamne, mulțumesc pentru iubirea Ta!
Text de Alexandra Andreea Bragă, 13 ani,
Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanul”,
comuna Vasilați, județul Călărași,
locul al III-lea la concursul SOPS 11 – „Mama și darul vieții”
Pictură de Denisa Maria Slabu, 12 ani
