Când te pregătești pentru viața de familie și începi să-ți faci planuri împreună cu partenerul de viață, toate acestea sunt roz, pline de bucurie și de împliniri. Eșecul lor e exclus. La fel am făcut și eu împreună cu soția mea. Planuri pentru o familie fericită și numeroasă.
Planuri care nu aveau voie să eșueze
Voiam să locuim la oraș, într-un apartament destul de mare pentru a adăposti măcar trei copii. Aspiram la cariere deosebite prin care să ne asigurăm tot confortul unui trai decent și lipsit de grija zilei de mâine. Visam să ne trăim viața așa cum vedeam prin filmele americane pline de cântec, voie bună și foarte mulți prieteni.
Vorba românului „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” a prins contur destul de repede în viața noastră. Viața reală s-a dovedit vitregă. Copilul mult dorit, primul din cei minimum trei planificați, s-a lăsat așteptat.
Familia Boia: Carmen, pr. Claudiu și fiicele lor
Au trecut trei ani de căsnicie până am reușit să ne bucurăm de primele imagini ecografice ale puiului de om din burtică. Cinci luni de sarcină nu au anunțat nimic din ceea ce urma să trăim ca familie. O complicație specifică sarcinii numită preeclampsie ne-a adus fetița în lume cu patru luni mai devreme. Primul copil, prematur, cântărind 500 de grame, cât o palmă de mare, cu minime șanse medicale de supraviețuire și cu și mai puține la o viață normală.
Ce a urmat?
O așteptare lungă, plină de frică, dar și de nădejde în Dumnezeu, credință în puterea dătătoare de viață, rugăciune și o promisiune. Promisiunea pe care ne-am făcut-o noi, părinții prematurului ce agoniza între viață și cer, că după ce vom trece peste toate, vom înfia un copil.
Născută din inimă, pentru inimile noastre
Au trecut șase ani de atunci. Fiica noastră a supraviețuit și este un copil perfect sănătos, fără griji și plin de fericire. Viața a devenit tihnită, decentă și potrivită împlinirii promisiunii făcute. Familia noastră a mai câștigat un suflet – o fetiță înfiată. Născută din inimă, din grija lui Dumnezeu, potrivită pentru noi.
Trecând peste toate nodurile birocratice ale procesului de adopție și, mai ales, peste timpul apăsător în care aștepți potrivirea, momentul în care vezi pentru prima dată ochii unui copil care-și caută părinți e la fel de emoționat ca acela în care îți vezi pentru prima oară copilul nou-născut.
Dar nu te pregătește nimeni pentru ce va urma.
Copilul adoptat nu vine cu un manual de instrucțiuni. Nu vine cu predispoziții genetice.
Nu vine cu apucături animalice.
Vine cu o sete mistuitoare de dragoste și are de dat foarte multă dragoste.
Fiica noastră născută din inimă are 3 ani.
Cea născută din credință are 6 ani.
Ambele sunt copii fericiți.
Ambele au iubire necondiționată față de noi și una față de cealaltă.
Ambele sunt parte din noi, părinții.
Nu există diferențe între ele. La copii, doar dragostea pe care o primesc face diferența. Și, atâta timp cât ești dispus să-i oferi unui copil dragoste, el va deveni parte din tine.
Nu intenționez să vă ascund faptul că sunt foarte multe provocări.
Există foarte multe prejudecăți de care este greu să faci abstracție. Există o presiune socială foarte mare, nu doar negativă, ci și pozitivă, care copleșește uneori.
Există momente în care te gândești că nu ești pregătit pentru așa ceva. Cine – până la urmă – e pregătit să fie părinte?
Toate aceste goluri se acoperă cu iubire.
Nu faci pasul spre a avea un copil, fie el biologic sau adoptat, din alt motiv decât pentru că ai dragoste de împărțit… și de primit.
Îndrăzniți, acolo, undeva, un copil așteaptă să fie iubit!
Preot Claudiu Ionuț Boia
Părintele Claudiu Ionuț Boia din Parohia Ortodoxă Fildu de Mijloc (județul Sălaj) face parte din juriul concursului „Născuți din inimă”, organizat de „Spune-mi o poveste pentru suflet”. Ediția lunii iunie este dedicată adopției, întrucât în 2 iunie a fost Ziua Națională a Adopției.
Câștigătorii vor fi anunțați marți, 30 iunie.
Până atunci, răsfoiți AICI broșura cu rezultatele și cu lucrările realizate de participanții la ediția anterioară, Copilăria este bucuria.
1 comentariu
Csapó Domo Erzsebet
Da,asa este,cel care poate oferi dragoste neconditionata doar acela este dispus si pregatit sa adopte unul (sau chiar mai multi) copii,si Doamne doar tu stii cate suflete mici tanjesc dupa dragostea de parinte.