Fabian Andrei Cîrstea: „În Ținutul Copilăriei”

Într-o dimineață, m-am trezit într-o lume pe care nu o mai văzusem niciodată.  Nu era vis, deși totul părea desprins dintr-o poveste. Se numea Ținutul Copilăriei – un loc unde totul era făcut pe placul copiilor și unde adulții nu aveau voie decât dacă promiteau să creadă din nou în magie. Clădirile arătau ca prăjiturile:…

Articol de

Ioana Revnic

Publicat la

Blogul cu bunătățiFără categorie

Într-o dimineață, m-am trezit într-o lume pe care nu o mai văzusem niciodată. 

Nu era vis, deși totul părea desprins dintr-o poveste. Se numea Ținutul Copilăriei – un loc unde totul era făcut pe placul copiilor și unde adulții nu aveau voie decât dacă promiteau să creadă din nou în magie.

Clădirile arătau ca prăjiturile: case din turtă dulce cu acoperișuri de bezele, iar ferestrele aveau rame din ciocolată albă. Pe străzi nu circulau mașini, ci trenulețe colorate cu muzică veselă, iar semafoarele nu erau pentru trecerea pietonilor, ci pentru oprirea râsului: verde însemna „ha-ha-ha”, roșu era „pauză de gâdilat”.

În parc, în loc de bănci, erau trambuline, iar copacii aveau frunze din hârtie creponată care foșneau ca niște confetti la fiecare adiere. În fiecare seară, norii deveneau ecrane uriașe pe care se proiectau desene animate alese de copii.

Într-o zi, am fost invitat la „Marea competiție de inventat jocuri”. Regulile erau simple: inventezi un joc nou, îl joci cu ceilalți și toată lumea câștigă. Eu am inventat „Litere Zburătoare” – un joc în care trebuia să prinzi litere plutitoare din aer și să formezi cuvinte trăsnite. Toți s-au distrat pe cinste, iar la final, am primit o medalie de înghețată care nu se topea niciodată.

Acolo, în Ținutul Copilăriei, nu există tristețe. Dacă cineva e supărat, vin „Clovni de Prim-ajutor” care spun glume până uiți de ce plângeai. Nimeni nu se grăbește, iar timpul e măsurat în „câte îmbrățișări pe zi ai primit”.

Mi-aș dori să mă pot întoarce acolo oricând. Dar știu că Ținutul Copilăriei nu există decât atunci când nu uiți cum este să fii copil, iar eu n-o să uit niciodată.

Cîrstea Fabian Andrei

Școala Gimnazială „Ioan Duhovnicul” Bănești

Premiul Special „Alegerea Pepco”,

Concursul SOPS25 „Cu inimă de copil”, secțiunea LITERATURĂ, categoria 10-12 ani

Desen de Emilian Fluierică, 9 ani, participant la Concursul SOPS25 „Cu inimă de copil”

Încurajează copiii să se exprime prin artă! Susține concursurile noastre!

„Cu inimă de copil” este al 25-lea concurs de creație al Asociației „Spune-mi o poveste pentru suflet” și a fost organizat cu sprijinul Pepco Romania a, prin programul programul Pepcolandia 2025, gestionat la nivel național de Asociatia pastel.

Lasă primul comentariu

Citește și alte articole