Iisus i-a chemat la El pe cei 12 Apostoli. Îți mai amintești cine erau aceștia?

 

Frații Petru și Andrei; Iacob al lui Zevedeu și fratele său Ioan (viitorul evanghelist); Filip, Bartolomeu și Toma; Matei (vameșul și evanghelistul) și Iacob, fiii lui Alfeu; Simon Zilotul (mirele de la nunta din Cana Galilei); Iuda Tadeu, ruda lui Iisus, și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut pe Hristos.

 

Mântuitorul voia să îi pregătească pentru momentul în care vor pleca în lume și le-a explicat cum să îi slujească pe oameni și pe Dumnezeu. 

 

I-a îndemnat să nu adune averi; să nu se îngrijească de cele ale traiului zilnic; să propovăduiască cu mult curaj învățătura despre Dumnezeu, chiar dacă – pentru asta – vor suferi mult; să se ferească de cei care nu îi vor primi cu inima deschisă. Să fie „înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii”.

 

Le-a mai dat puterea să scoată duhurile necurate, să vindece orice boală și orice neputință și să îi învie pe cei morți.

 

Apoi, le-a spus cuvintele pe care le auzim în Evanghelia de azi. Adresându-li-se ucenicilor, Mântuitorul ne vorbește – de fapt – și nouă, celor de-acum. 

 

Despre ce ne vorbește Hristos?

 

Despre CURAJUL de a-ți afirma public credința și despre urmările mărturisirii sau ale nemărturisirii: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda…”

 

Despre ASCULTARE și despre îndeplinirea misiunii pe care Dumnezeu a dat-o fiecăruia. Aceste lucruri sunt foarte greu de făcut. Săvârșirea lor poate implica unele sacrificii și seamănă cu purtarea unei cruci: „Cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine”.

 

Iisus mai vorbește și despre DRAGOSTE: „…Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”. Ne îndeamnă Hristos să nu ne iubim părinții, frații, rudele? Nu, ci să punem dragostea față de Dumnezeu mai presus de orice.

 

Auzind cele spuse, Petru Îl întreabă ce li se va întâmpla lor, celor care l-au urmat. Mântuitorul îi promite că se vor bucura de mare cinste și că Îi vor fi alături, la Judecata de Apoi.

*

Curajul mărturisirii publice a credinței; lupta pentru a face cât mai mult bine; dragostea și ascultarea de Dumnezeu; iubirea pentru ceilalți sunt calități pe care le au toți sfinții. Prima Duminică după Rusalii e Duminica Tuturor Sfinților – prietenii noștri din ceruri.

 

Cine poate deveni sfânt? Și ce însușire nu trebuie – cu niciun chip! – să îi lipsească unui om cu viață sfântă? Răspunsuri se pot găsi în această povestioară*:

 

Era odată un sat prin  mijlocul căruia trecea un râu.

 

Sătenii care locuiau pe malul drept erau considerați sfinți, pentru că – spuneau ei – făceau doar fapte bune, erau credincioși, țineau toate posturile, erau și milostivi unii cu alții…

 

Pe malul stâng locuiau „păcătoșii”, niște oameni pe care ceilalți îi considerau leneși, petrecăreți, necredincioși. La biserică nu prea mergeau, nici posturile nu le țineau.

 

Într-o zi, o furtună mare s-a abătut asupra satului. Râul s-a umflat și a ieșit din matcă. Dar – surpriză! Gospodăriile „drepților” au fost inundate; cele ale „păcătoșilor” – nu. Multe case ale primilor s-au stricat, multe animale s-au înecat și multe pagube au avut aceștia:

– De ce, Doamne, ai făcut asta?! Cu ce am greșit?! au strigat cei păgubiți.

Preotul satului a decis să se roage, ca Dumnezeu să îi trimită un răspuns.

Noaptea, în vis, i s-a arătat un înger care l-a întrebat:

– Îți dai seama că tu și oamenii tăi nu ați fost niciodată la „păcătoși”? Că nu i-ați ajutat niciodată? Că nu i-ați învățat ce e bine și ce nu? Ați primit niște daruri: de ce le-ați ținut doar pentru voi?! Crezi că doar voi sunteți chemați să aveți o viață sfântă? Să vă mântuiți? Mântuirea și sfințenia nu sunt doar pentru cei drepți, ci pentru toți oamenii, oricât de păcătoși ar fi, DACĂ se îndreaptă și se întorc la Dumnezeu…

 

Întrebări și activități pentru copii:

  1. Povestește o întâmplare trăită de tine sau de altcineva care ilustrează cuvintele Mântuitorului: „În dar ați luat, în dar să dați”.
  2. În ce situație din viața de zi cu zi s-ar potrivi acest îndemn al lui Iisus „Fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii”.
  3. Care sfânt este prietenul tău? De ce?
  4. Documentează-te și află poveștile mai multor sfinți precum: sfântul al cărui nume îl porți; sfântul ocrotitor al familiei tale; sfântul ocrotitor al bisericii la care mergi; sfântul ocrotitor al localității în care stai.
  5. Ce asemănări și ce deosebiri există între un sfânt și un supererou?

Ioana REVNIC,

coordonatoarea proiectului

Spune-mi o poveste pentru suflet (SOPS)

Articol scris și publicat pentru

ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA

 

 

Desen de Gerogiana Cioflan: Biserica „Sfântul Dumitru-Poștă” din București

*Adaptare după un text din cartea „Nestemate duhovnicești” vol. I, Editura Cristimpuri, 2010.