Drag copil ce din iubire
Tu ai fost trimis de Sus,
Dar un cuget rău și-o faptă
Viața ta o au răpus,
Drag copil ce de Lumină
Pentru lume ai fost „gândit”,
Dară noi, cu alte planuri,
Din pântec te-am izgonit,
Când spun „noi” spun despre mame
Care renunță „din prea greu”
Care nu au niciun sprijin
și uită de Dumnezeu.
Pentru o mamă ce creează
O făptură, un pui blajin,
Ar trebui să fim noi leagăn
și putere și sprijin.
Dară tu, scump copilaș,
Că de tine-i vorba acum,
Cum ai trăit acele clipe
În frică, poate, în zbucium?
Cum ți-au fost ultimele
Momentele alături de mama?
Cine ți-a făcut ție asta
Oare chiar nu și-a dat seama?
Că în tine vioi bătea,
Pulsând curaj și lumină,
Poate tristețe de acum,
și frică … a ta inimă.
Și că, în fond, drag copilaș,
Tu nu aveai nicio vină…
Și că tot ce-ai fi cerut
ar fi fost șansa la viață.
Să urmezi a vieții curs
și să vezi a mamei față.
Unde ești acum, copile?
Oare acolo-ți este bine?
Oare ai cald și iubire,
Dulce glas, blândă privire?
Aici suntem în neștire.
Iar voi sunteți mulți. Prea mulți.
În timp ce noi, cei născuți,
Suntem vii și suntem muți.
Text de Adelina Dolhascanu, participant la concursul „Amintiri din burtica mamei”, martie 2024, secțiunea Literară.
Desen de Ana Eleonora Butoi, participantă la concursul „Amintiri din burtica mamei”, martie 2024, secțiunea Arte plastice.
