Cu o săptămână înaintea Nașterii Mântuitorului, în biserici se citește textul Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, despre strămoșii lui Hristos. Așa că, înainte de a-L întâlni pe Pruncul Sfânt, facem cunoștință cu rudele sale, de aceea duminica aceasta se mai numește și a Sfinților Părinți după Trup ai Domnului.
Printre rudele Domnului se găsesc oameni de condiție socială obișnuită, dar și regi; oameni despre care azi nu se știe mare lucru, dar și oameni al căror nume a rămas în istorie; oameni care au avut patimi multe și oameni care au dus o viață virtuoasă.
„Cartea Neamului lui Iisus Hristos” începe cu patriarhul Avraam, strămoșul poporului evreu. Avraam a fost căsătorit cu Sara, iar multă vreme, cei doi nu au avut copii. Dumnezeu li l-a dăruit însă pe Isaac și, cu toate că fusese mult dorit și așteptat, Avraam a fost gata să îl sacrifice, pentru că așa i-a cerut Dumnezeu. Din generațiile care i-au urmat lui Isaac s-a născut Regele David – al doilea reper din biografia lui Hristos.
Legătura aceasta este importantă, întrucât mulți profeți ai Vechiului Testament au prorocit că Mesia va apărea din neamul lui David și că va fi regele poporului evreu.
De pildă, prorocul Isaia scrie că Mântuitorul „va împărăți pe tronul și peste împărăția lui David” (Isaia 9, 5-6); iar profetul Ieremia – că Hristos se va naște din seminția lui David: „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă și va ajunge rege și va domni cu înțelepciune; va face judecată și dreptate pe pământ…” (Ieremia 23, 5-6).
Într-adevăr: Iisus a fost un conducător, dar nu unul politic, ci unul duhovnicesc, care a reușit să unească poporul evreu cu Dumnezeu.
*
Până la venirea Mântuitorului au trăit și au murit 42 de generații. De ce a fost nevoie să se nască și să moară atâta lume, până să apară Mesia? De ce Dumnezeu nu și-a trimis mai repede Fiul pe pământ, dacă tot voia mântuirea oamenilor?
Întruparea lui Iisus făcea parte dintr-un plan divin, care exista din veșnicie. Era nevoie de o pregătire a oamenilor, pentru a-L primi pe Hristos.
În Evanghelia de azi se mai arată originea divină a Mântuitorului, întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, precum și ezitările pe care dreptul Iosif le-a avut, când a aflat că logodnica sa este însărcinată.
De ce Evanghelistul Matei nu a făcut genealogia Maicii Domnului, dacă Mântuitorul este Fiul lui Dumnezeu, nu al dreptului Iosif?
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că la evrei nu era obiceiul să se facă genealogia femeilor. Matei a făcut genealogia logodnicului ei, arătând înrudirea acestuia cu David, dar și că Maria e din același neam, căci dreptul Iosif n-ar fi acceptat „să se logodească cu o femeie din altă casă și din altă familie”*.
Mai există o genealogie a lui Hristos, la Sfântul Evanghelist Luca, din care rezultă că și Maica Domnului e din neamul lui David. Ea e urmașa unui alt fiu al acestuia, Natan, născut din legătura cu Batșeba.
Batșeba este numită de Evanghelistul Matei în genealogia sa „femeia lui Urie”. Pentru ea, regele iudeilor a săvârșit o crimă, trimițându-i soțul la luptă în prima linie, ca să fie ucis. Mai târziu, a luat-o de soție. Alte „străstrăbunici” ale lui Hristos, menționate în mod special, sunt Rut, care nu era evreică și Rahav – care era, la rându-i de alt neam. În plus, era și desfrânată.
Asta dovedește că nu doar poporul ales are acces la mântuire, ci orice om, din orice neam și orice păcate ar fi săvârșit.
***
Ne-am putea întreba ce rost are această înșiruire de nume, din Evanghelia duminicii.
Pe lângă faptul că genealogia lui Hristos are o valoare istorică, ea mai arată ceva: că fiecare om pomenit acolo a fost important și pentru înaintași, și pentru urmași. Dacă unul nu s-ar fi născut, nici Mântuitorul nu ar fi venit pe lume. Dacă Nașterea lui Hristos nu s-ar fi petrecut, mersul lumii ar fi fost altul…
Suntem legați de cei de dinaintea noastră, dar și de cei de după noi, chiar dacă nu conștientizăm asta.
Bunica mea, Maria, a născut 13 copii, dintre care au supraviețuit opt. Penultimul a fost tatăl meu, Gheorghe. S-a născut prematur, cam 900 de grame a avut la naștere. A avut și un frate geamăn, mai vânjos decât el, care a murit la câteva ore după ce a venit pe lume.
Tatăl meu era cât o lingură de mic. Deci toți s-au așteptat să moară și el. L-au pus între niște sticle calde, deoarece nu existau incubatoare pe atunci și, oricum, bunica născuse acasă. Au chemat și preotul să îl boteze. Preotul zis că Gheorghe va învinge. Și așa a fost! Dacă tatăl meu ar fi murit la naștere, eu și fratele meu nu am mai fi apărut pe lume.
Merg rar la mormântul bunicilor. Lângă ei e îngropat și Iosif, fratele lui tati. Deși îl cunosc doar din povești, mă simt tot una dintre ai lui, iar el rămâne unul dintre ai mei. Noi suntem tot o familie. Și cei de aici, și cei plecați în veșnicie.
Scriind acum câteva vorbe despre unchiul Iosif, am impresia că – într-un fel – îl salvez de la uitare.
ÎNTREBĂRI ȘI ACTIVITĂȚI PENTRU COPII
- Patriarhul Avraam este considerat „părinte al multor neamuri”: al evreilor, al musulmanilor și al creștinilor. Documentează-te și află de ce este strămoșul comun al acestor popoare.
- Recitește în cartea Genezei capitolul în care, din ascultare față de Dumnezeu, Avraam e gata-gata să îl jertfească pe Issac, singurul său copil. Scrie sau spune – apoi – impresiile tale după această lectură.
- De ce este important Regele David, pentru poporul evreu?
- Crezi că e necesar să ne cunoaștem strămoșii? Argumentează!
- Enumeră primele trei cuvinte care îți vin în minte când auzi cuvântul familie.
- Ce îți place să faci, alături de familia ta? De ce ?
- Alcătuiește un arbore genealogic al familiei tale.
- În familie, fiecare dintre noi are propriul mod de a-și exprima afecțiunea față de cei apropiați. Povestește cum le împărtășești celor din familie dragostea ta.
- Roagă-i pe părinți, pe bunici și pe ceilalți membri din familia ta să își povestească o întâmplare deosebită din viața lor. Fă o broșură cu povești din familie și dăruiește-o apropiaților, de sărbători!
- Citește o poveste din familia mea: Bunica, soldatul rus, o cloșcă și un pistol
Text de Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”,
scris pentru pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
În fotografie – tatăl meu, bunicii mei Teodor și Maria, alături de mătușile mele Ileana (sora cea mai mare) și Anuța (sora cea mai mică)
*Sfântul Ioan Gură de Aur, „Scrieri, Partea a treia: Omilii la Matei”, Colecția PSB, vol. 23, trad. Pr. D. Fecioru, EIBMBOR, București 1994.
