Barnaba di Compiègne era artist ambulant. Mergea din oraș în oraș și își câștiga banii făcând jonglerii. Făcea tumbe sau tot felul de ghidușii, în timp ce mânuia șase mingi de bronz sau douăsprezece cuţite, de parcă ar fi avut nu două, ci zeci de mâini. Un jongler mai bun decât Barnaba nu exista, în tot ținutul. Primăvara, vara și toamna, se mai descurca el cumva, dar iarna, nu mai avea de lucru, deci – nici ce să mănânce. O iubea însă mult pe Maica Domnului, la care se ruga neîncetat să-l ocrotească și să îl ajute.
Într-o seară, a cunoscut un călugăr, care i-a vorbit despre viața sa. Când a aflat că Maica Domnului îi ocrotește pe monahi, Barnaba a decis să renunțe la îndeletnicirea de jongler și să intre-n mănăstire. Voia să i se dedice cu totul Fecioarei Maria.
Zis și făcut. O vreme a fost foarte fericit la mănăstire. Apoi, a observat cum o cinsteau cei de acolo pe Maica Domnului. Unul scria tratate de teologie despre Ea; altul le copia pe pergamente foarte fine și le orna cu miniaturi. Mulți călugări compuneau imnuri, scriau poezii sau pictau icoane… „Eu nu ştiu să fac nimic, nimic”, s-a gândit Barnaba. „Eu sunt un prost, mărită doamnă a mea”, i-a zis el Maicii Domnului. Și a căzut într-o mare tristețe
A trecut timpul. Într-o bună zi, Barnaba s-a trezit. Și-a făcut rugăciunile, a mers în biserică și a rămas acolo mai mult de o oră. După aceea, cu o mulțumire tainică în suflet, s-a întors printre ei săi. A doua zi, a făcut același lucru. A treia zi – iar. Și tot așa, până când călugării au început să se întrebe. „Ce tot șade Barnaba în biserică? Ce-o fi făcând acolo?” Au hotărât, deci, să-l spioneze.
Starețul împreună cu doi frați vârstnici din obște au pus planul în aplicare. Au intrat în biserică înainte să vină Barnaba și s-au ascuns bine. La puțină vreme, a apărut și el. S-a așezat înaintea icoanei Maicii Domnului, s-a închinat, după aceea a început scamatoriile sale cu șase mingi de bronz şi douăsprezece cuţite, așa cum făcuse cândva în reprezentațiile de prin piețe. Starețul a crezut că Barnaba a înnebunit. I se părea un sacrilegiu ceea ce făcea monahul jongler, de aceea s-a repezit înspre el, ca să-l scoată din biserică. Ba chiar avea de gând să îl alunge din mănăstire…
Dar chiar atunci, toți cei de față au văzut-o pe Maica Domnului aplecându-se din icoană spre Barnaba, ca să-i șteargă cu un colț al mantiei sale sudoarea de pe frunte. Mai mult: în brațele Maicii Sale, pruncul Hristos bătea din palme și râdea de giumbușlucurile jonglerului.
***
Campania „Spune-mi o poveste de Crăciun. 3 povestiri pentru 30 de comunități” se apropie de final.
La fel ca Barnaba, am făcut ce-am știut mai bine, pentru a duce la capăt un lucru de folos. Am strâns fonduri pentru a cumpăra 𝟏𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐞𝐱𝐞𝐦𝐩𝐥𝐚𝐫𝐞 din cartea mea Călătorește cu trei sfinți români.
O parte dintre volumele achiziționate vor ajunge la copiii din 30 de comunități din țară și din diaspora. Altele vor fi folosite în cadrul activităților din proiectul Spune-mi o poveste pentru suflet (ateliere de povești, concursuri pentru copii), proiect pe care îl coordonez.
Le mulțumesc din suflet pentru ajutor coechipierelor mele din proiectul SOPS: Veronica Iani, Iuliana Pîrvu, Georgiana Nistor, Mădălina Andreescu și Ilinca Ursache.
Îi mulțumesc doamnei Mariana Cuceu, președinta organizației Saint Paraskeva Orthodox Charity, pentru încredere și pentru colaborarea pe termen lung.
Vă mulțumesc, vechi și noi prieteni ai proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet, pentru donații și pentru tot sprijinul.
Le sunt recunoscătoare tuturor celor care ne-au ajutat și ne vor ajuta.
Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului SOPS
Singura imagine cunoscută a jonglerului, datând din Evul Mediu, este această miniatură dintr-un manuscris publicat înainte de 1268. (Paris, Bibliothèque Nationale de France, ms arsenal 3516, fol. 127r.) Sursa informației și a fotografiei – AICI.
Fotografia mea e făcută și personalizată de Veronica Iani
***
Ne puteți susține în continuare cu donații în contul Asociației Spune-mi o poveste pentru suflet
