Știați că tipărirea primului Abecedar din Moldova i se datorează unui… sfânt? Pe vremea când era Mitropolit al Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul s-a îngrijit de publicarea acestui manual. Tot el a înființat și prima școală românească de la sat. În același timp, în fața domnitorilor care cereau biruri grele, i-a apărat cu mult curaj pe oamenii simpli.
Dar hai să aflăm cum s-au petrecut lucrurile.
Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie credincioasă și așezată din nordul Moldovei. La numai 12 ani a intrat în Mănăstirea Putna. La 17 ani, a fost hirotonit ieromonah. Iar opt ani mai târziu a fost ales egumen al așezământului. A fost, apoi, episcop de Rădăuți. Și Mitropolit al Moldovei – din 1750 până în 1760.
A reînnoit Mănăstirea Putna și s-a îngrijit de bunul mers al acesteia, fiind considerat, după Ștefan cel Mare, al doilea ctitor al Mănăstirii.
Sfântul Iacob a dorit din toată inima ca de educație să aibă parte cât mai mulți copii. Fără învățătură, sufletul se usucă, scria el: „Învățătura este asemenea cu florile cele mirositoare, iar cel neînvățat este asemenea copacului celui uscat”. El a făcut să fie traduse și tipărite mai multe cărți de slujbă și de învățătură. În 1755 a tipărit Bucvarul, care a fost primul Abecedar din Moldova.
Textele după care copiii învățau să citească și să scrie erau diferite rugăciuni – Paraclisul Maicii Domnului, Crezul – și sfaturi duhovnicești. Astfel, odată cu hrana minții, cei mici primeau și hrană pentru suflet.
După 4 ani, Sfântul Iacob a tipărit o nouă ediție a Bucvarului, îmbunătățită. Aceasta a fost republicată apoi în 1771, la Viena, pentru școlile din Bucovina. Iar vreme de zeci de ani, copiii din Moldova au învățat să scrie și să citească din abecedarul Sfântului Iacob.
Tot el a înființat în anul 1759 și prima școală de la țară din Moldova. A construit-o în Putna, pentru copiii din sat. Aici au predat vreme de 100 de ani, călugări putneni.
Dar Sfântul Iacob s-a îngrijit de toți oamenii pe care i-a păstorit, nu doar de copii. A dat dovadă de mult curaj în fața domnitorilor care cereau impozite absurde.
În vremea în care a trăit el, Moldova și Țara Românească se aflau în perioada domniilor fanariote. Domnitorii erau numiți de către sultan din rândul a patru familii de greci din cartierul Fanar al Istanbulului. Candidații dădeau mari sume de bani sultanului, marelui vizir și altor persoane importante din Imperiul Otoman pentru a fi numiți domni.
Apoi, după ce veneau în țările române, cereau impozite, pentru a recupera banii cheltuiți.
Una dintre cele mai mari binefaceri pe care Sfântul Iacob a făcut‑o poporului a fost că i-a determinat pe domnii Moldovei să elimine trei impozite: impozitul numit „pogonărit”; „vădrăritul” și „văcăritul”, care era cel mai asupritor.
La început, văcăritul se cerea de la oamenii care aveau vaci. Pentru a plăti, ei vindeau animalele. Dar apoi s‑a schimbat legea și țăranii erau obligați să dea bani în orice condiții. Toate acestea duceau la o sărăcie cumplită. Cel mai mult sufereau oamenii simpli, care nu mai aveau ce să le dea de mâncare copiilor.
În 1756, când Sfântul Iacob era Mitropolit, în timpul Sfintei Liturghii, Sfântul Iacob a citit Cartea de blestem, iar poporul răspundea după fiecare frază: „Amin!” Cronicarul Enache Kogălniceanu scrie: „nu putem arăta ce vuiet era în biserică de strigarea norodului”.
După înlăturarea văcăritului, oamenii au scăpat de sărăcie și țara a înflorit. Părinții nu se mai temeau de lipsa hranei și nășteau mai mulți copii.
Oricât au încercat domnitorii puși de turci să îl determine pe Sfântul Iacob să ridice blestemul, nu au reușit.
În cele din urmă, în 1760, pentru a nu apărea o dezbinare mare în țară, Sfântul Iacob a părăsit scaunul de Mitropolit. El a spus atunci: „Iată că m‑am lepădat și de Mitropolie și de cinste și de toate ale acestei lumi, numai focul jurământului să nu‑mi iau în cap și în suflet. Socotiți că sunteți toți musafiri ai acestei lumi și în cealaltă lume avem a trăi și a răspunde la faptele noastre și fiți sănătoși.”
Gestul Sfântului Iacob nu a fost în zadar. Datorită curajului său de a înfăptui lucruri spre folosul oamenilor, s‑a eliminat definitiv văcăritul în Moldova. Asta în timp ce, în Țara Românească, văcăritul a mai fost cerut de la oameni încă 40 de ani.
Pomenirea Sf. Iacob Putneanul se face în fiecare an, în 15 mai. Să ascultăm troparul acestui Sfânt care își doarme somnul de veci la Putna, mănăstire pe care a iubit-o ca pe o mamă duhovnicească.
*
În această perioadă în care #FacemBineleAcasa, vă invit să vă alăturați proiectului #povestidecuraj, desfășurat în colaborare cu Asociația România pentru Viață. Dacă știți o poveste de curaj trăită sau citită, dăruiți-o și altora! O așteptăm la adresa contact@faptepentruviata.ro. O vom publica pe site-ul faptepentruviata.ro. Unele povești vor fi înregistrate audio.
Avem nevoie de povești de curaj, pentru a face astăzi fapte de curaj.
Ioana Revnic și România pentru Viață
*
Adaptare după „Sfinții putneni” carte din colecția „Viețile sfinților povestite copiilor”, publicată la Mănăstirea Putna. O găsiți pe site-ul www.putna.ro, secțiunea Publicații. Ilustrații de Astrid Mihaela Mușat. Citiți și Viața Sfântului Iacob Putneanul.
*
Troparul Sf. Iacob Putneanul este cântat de Grupul psaltic „Eustatie Protopsaltul” al Mănăstirii Putna
La vioară – Mălina Ciobanu
