V-ați pus vreodată această întrebare? Cât anume reținem din poveste, din acțiune sau din personaje? Probabil firul roșu și mici detalii care ne-au impresionat în mod special.
Dar mai mult decât atât, după o carte bună rămânem cu starea pe care ne-a dat-o. Ducem cu noi felul în care ne-a făcut să simțim, să visăm, să plângem, să ne emoționăm, să ne amintim de noi sau de alți oameni, de iubiri și de dureri trecute sau prezente.
Poate că acesta și este criteriul principal după care încadrăm cărțile la categoria „Mi-a plăcut” sau „Nu mi-a plăcut”.
Acesta este criteriul după care încadrez și eu cartea „Anne de la Green Gables” în prima categorie. Publicată la editura Nepsis, în traducerea Brândușei Vrânceanu, „Anne…casa cu frontoane verzi” îți dă atâta bucurie și stare de bine, încât nu doar că vrei să nu se termine, ci visezi să te muți acolo, pe Insula Prințului Edward, din Canada, și să fii vecin sau vecină cu Anne Shirley, cu Marilla și Matthew, cu toate celelalte personaje pitorești care animă lumea romanului, cu vântul și marea și natura atât de frumoase de pe insulă.
Deși este un roman în nouă volume, traduse toate la aceeași editură mai sus menționată, poate fi citită și copiilor, chiar de la primul volum, în care o cunoaștem pe Anne. Eroina este o copilă slăbuță, de vreo 11 ani, orfană de ambii părinți. Are „două cozi foarte dese, de un roșu orbitor” și ochi care oscilează „între verde și gri, după lumină și dispoziție”. Dincolo de aceste trăsături vizibile, „în trupul acelui copil rătăcit” vibrează „un suflet neobișnuit”. Anne este înzestrată cu o imaginație ieșită din comun, calitate care o ajută să treacă mult mai ușor peste toate neajunsurile vieții de copil orfan: „Am învățat că este cu putință să vezi întotdeauna partea bună a lucrurilor, numai să te hotărăști să o faci”, spune Anne.
Prin ochii ei totul se vede altfel, într-o lumină nouă, prinde viață, capătă nume de poveste și se încarcă de simboluri pline de înțelesuri. „Priviți, un măceș înflorit! Nu credeţi că trebuie să fie foarte fericit că este un măceș?”, exclamă Anne cu sinceritate, debordând de fericirea ivită subit sub ochii ei. Cartea abundă în descrieri splendide, care te fac să vezi cu ochii minții locurile și oamenii care își răsfiră poveștile sub ochii încântați ai cititorilor.
Anne de la Green Gables este o poveste despre frumusețea comunității, despre familie, despre valori și principii de viață pe care le respecți cu sfințenie, despre suflete înrudite, despre prietenie, despre iubire. Despre viață, trăită în modul cel mai frumos.
Text de Mădălina Andreescu
L.M. Montgomery, Anne…casa cu fontoane verzi, Editura Nepsis, 2018.
