Suntem în anul 2050. Părinții mei, cu părul albit de ninsoarea anilor, ne bucură cu prezența. Am 38 de ani, parcă văd imaginea mamei mele în oglindă, atât de mult semăn cu ea. Eu, soțul meu și cei trei copilași dulci ai noștri, îi întâmpinăm cu bucurie.
Stăm în sufragerie și așteptam colindătorii. Afară ninge liniștit, e atât de frumos în jur. Micile steluțe de nea dansează prin aer, apoi se aștern într-un covor pufos, plăcut și imaculat. Este primul lucru care îți sare în ochi. Copiii se învârt pe la geam iar noi, maturii, discutăm. E numai armonie. Iată vin colindătorii, vestind Nașterea Domnului. Ne bucură urechea și ne alină sufletul cu cele mai speciale cântece. Pleacă unii și vin alții, îi răsplătim cu mere, nuci și bomboane. E o atmosferă de vis.
Aceeași imagine îmi stăruie în minte încă din copilărie. O port mereu în gând. Îmi place mult și sunt recunoscătoare pentru fiecare Crăciun din viața mea!
Eu aș vrea ca toate sărbătorile să fie așa, ca această tradiție de aur să se păstreze pentru totdeauna, acest Spirit al Crăciunului să nu se piardă. Copiii noștri și nepoții vor transmite această bucurie generațiilor următoare.
Mereu voi avea această tradiție în suflet. Nu se va pierde niciodată!
La sfârșit ne adunăm cu toții în jurul bradului împodobit cu fericire. Steaua strălucește ca o binecuvântare. Nimic nu poate fi mai frumos decât o familie fericită adunată de Crăciun acasă. Aceasta este sărbătoarea sfântă a familiei!
Smaranda Munteanu, clasa a III-a
Liceul Prometeu Protalent, Chișinău
Învățătoare Aurelia Dodiță
Pictură de Maria Simion, 12 ani
Ascultați și varianta audio:
