Iată o carte atrăgătoare de la titlu, până la ultima pagină! Și tot pe atât de folositoare părinților, prinși aproape zilnic între a face și a nu face, a spune și a nu spune ceva, intre e bine sau e rău să vreau asta?
Oare există o relație direct proporțională între independența copilului și lenea mamei? Și chiar există mame leneșe? Iar dacă da, oare cum arată ele?
La ce vă gândiți prima dată când citiți titlul acestei cărți scrise de Anna Bîkova – „Copilul independent sau cum să fii o mamă leneșă”, tradusă în limba română la editura Paralela 45?
Cartea aceasta este un ghid practic de implementare a independenței în creșterea copiilor, astfel încât aceasta să devină trăsătura lor de bază pe care, mai târziu, devenind adulți, să-și poată construi viața așa cum își doresc.
„Mama leneșă nu este un program de educație, ci o filozofie de viață”, spune autoarea cărții, educatoare de grădiniță, profesoară de școală și de gimnaziu și psihologă. Ideea centrală a cărții, cum probabil ați intuit tot din titlu, este bazată pe cea mai importantă misiune a unui părinte, care este, după părerea autoarei, să-și învețe copilul să fie independent. Iar a fi independent înseamnă să gândești independent, să iei singur decizii, să-ți satisfaci singuri nevoile, să planifici și să acționezi independent, să-ți evaluezi singur acțiunile.
Dar independența neliniștește părinții, spune autoarea. Pentru că ei pun egalitate între independența copilului și lipsa controlului. Însă autoarea face foarte clar distincția între excluderea controlului – care duce la o independență periculoasă, și independența oferită copilului alături de limitele manifestării ei.
„Cel mai important factor de dezvoltare a independenței copilului este capacitatea adultului de a-și învinge neliniștea, de a-i face față.”. Odată ce se întâmplă acest lucru, este de lucrat la un aspect și mai important – transmiterea unui set de norme și valori. Căci „Nu puteți educa independența fără să educați și moralitatea. E periculos. Dacă-i induceți copilului încredere în sine, în forțele proprii, în capacitatea de a face singuri niște acțiuni, trebuie să-i dați niște repere sub forma unui sistem de valori.”
Desigur, nu vom sta mereu cu cartea în mână pentru a citi când și cum trebuie să intervenim. Întotdeauna ne vor ajuta întrebarea și autoreflecția.
De exemplu: “Când controlati, faceți asta din dorința de a-l ajuta pe copil sau din dorința de a evita o apropiere negativă asupra propriei persoane?” sau “De ce îi spun acum copilului “Nu ai voie?” Ceea ce îi interzic acum îi pune în pericol viața sau sănătatea sau este vorba doar despre frica sau comoditatea mea?
Pentru a înțelege si ști cum să procedeze în situațiile cele mai provocatoare și des întâlnite între părinți, autoarea folosește mici povestiri, imbjnate cu dialoguri adesea savuroase, cu impact și ușor de înțeles. Părinții vor afla ce pot face arunci când copilul nu vrea să se îmbrace singur, când nu își strânge jucăriile, când a făcut o greșeală, când nu vrea să doarmă sau adoarmă singur, când renunță ușor în fața provocărilor, când adolescentul nu știe să aleagă.
Parcurgând până la final această carte, care atrage prin stilul ușor ironic, realist, spus de pe o poziție care denotă nu superioritate, ci cunoaștere, siguranță și experiență, vom înțelege că mama unui copil independent nu este în niciun caz o mamă leneșă. Ci este o mamă asumată, aflată în echilibru cu ea însăși, sigură de ceea ce face și spune, calmă mai mereu, conștientă și convinsă că ceea ce face este spre binele copilului pe care îl crește și-l educă.
Citiți această carte – “o despre lucruri simple, dar nu așa de evidente”; o carte care ne spune că a da copiilor „tot ce e mai bun”, înseamnă nu bunuri materiale, ci “relația cu ei, starea de spirit și dispoziția sufletească. Copilul nu are nevoie de o mamă “care se sacrifică”. Copilul are nevoie de o mamă iubitoare și fericită.
Iar mesajul cel mai frumos al cărții probabil este acesta: „De dragul fericirii copiilor trebuie să vă găsiți rețeta fericirii.”
Recomandare de Mădălina Andreescu
***
Anna Bîkova, Copilul independent sau cum să fii o mamă „lenesă”, traducător Antoaneta Olteanu, Editura Paralela 45, 2002.
