Un tânăr militar i-a povestit Sfântului Nicolae Velimirovici cum a devenit credincios*.
Nu era deloc apropiat de Dumnezeu și chiar îi mărturisește Sfântului că, pentru el, credința era ca o haină veche de când lumea. Considera că aceasta nu e folositoare și nu pricepea de ce oamenii o păstrează, de mii de ani.
Dar cum s-a petrecut schimbarea lui?
Bărbatul era pe câmpul de luptă și cineva le împărțea soldaților Noul Testament. Fără prea multă convingere, a luat și el un exemplar, l-a pus în buzunarul stâng de la piept și a comentat: „În război sunt importante oțelul tancurilor și plumbul gloanțelor, nu cărțile; și dacă oțelul nu ne mântuiește, ce scrie aici chiar că nu ne va mântui!”
În ziua aceea, în toiul luptei un glonț l-a lovit în dreptul inimii. S-a speriat, și-a dus mâna la piept, apoi a observat că nu pățise nimic. Glonțul se oprise între paginile cărții din buzunar. Cartea sfântă se transformase într-un scut așezat între inima sa și glonțul ucigător.
Bărbatul a devenit conștient că a trăit o minune și, treptat, inima i s-a deschis, pentru ca în ea să prindă rădăcini cuvântul lui Dumnezeu.
***
Militarul ar fi putut să considere o simplă întâmplare ceea ce a pățit. Ar fi putut să spună că orice carte pusă în buzunarul stâng de la piept l-ar fi salvat. Sau, după război, când teama de moarte năprasnică ar fi dispărut, când tânărul s-ar fi întors la responsabilitățile zilnice, ar fi putut să uite de ajutorul primit într-un moment critic.
Câți dintre noi ținem minte mereu minunile pe care le trăim și binefacerile pe care Dumnezeu ni le dăruiește? Ce să facem, să nu le uităm?
***
Despre cum primesc oamenii în viețile lor cuvântul lui Dumnezeu și darurile Sale este vorba și în Pilda semănătorului.
Un semănător a ieșit la semănat și semințele lui au căzut în diferite locuri: lângă drum, într-un loc pietros, între spini și în pământ bun. Din prima sămânță nu a ieșit nimic, căci a fost călcată în picioare și apoi mâncată de păsări. Din sămânța ajunsă între pietre a crescut o plantă fragilă – care, după un timp, a pierit. Sămânța dintre spini a fost sufocată de aceștia și doar sămânța din pământul bun a dat rod destul.
Mântuitorul explică El însuși pilda. Semințele sunt patru categorii de oameni. Unii aud cuvântul lui Dumnezeu, dar rămân insensibili, căci cad pradă diavolilor care li-l alungă din inimă. Alții primesc învățătura Domnului, o practică o vreme, dar renunță la ea când dau de încercări și de necazuri. A treia categorie de oameni sunt cei care au griji prea multe. Preocupările de zi cu zi, ambiția de a aduna bani și bunuri materiale, dorința de a trăi exact cum le place îi determină să se înstrăineze de Dumnezeu.
În sfârșit, există și oameni care primesc cuvântul dumnezeiesc, îl învață și îl pun în practică. Iisus spune că acesta rodește în „inima curată și bună”. Nu e suficient, așadar, să nu fim răi, invidioși sau stăpâniți de alte patimi. Nu e destul să știm adevărurile de credință. E nevoie de fapte bune și, mai ales, de răbdare, de perseverență în a săvârși binele, indiferent de dificultățile care ne-ar împiedica să facem asta.
Când eram copil și ascultam pilda semănătorului, mă întrebam cu ce sunt vinovate bietele semințe care au căzut în locuri neprielnice: evident că nu puteau să aibă soarta celei ce a nimerit în pământul bun! Mi se părea că erau sacrificate, fiind semănate la întâmplare!
Locurile în care ajung semințele sunt inimile noastre. Semințele sunt aruncate peste tot, pentru că Dumnezeu are grijă de toți oamenii. Nu ignoră nici persoanele care se încăpățânează să stea departe de El; nu le uită nici pe cele care nu au timp de El, nici pe cele credincioase.
Fiecare om poate să ajungă sau să rămână pământ din care semințele scot rod bogat. În cazul fiecăruia, este nevoie de muncă și de consecvență. E ca la școală: și elevii mai puțin pregătiți, și cei care învață bine trebuie să depună efort. Unii – ca să recupereze și să devină foarte buni, alții – să se mențină și, după aceea, să progreseze.
Într-o viață de om, cuvintele lui Dumnezeu pot avea și soarta seminței călcate în picioare lângă drum, și soarta celor ajunse între pietre, între mărăcini ori în pământ roditor. Ideal ar fi să nu trecem prin situații-limită (ca soldatul care era să moară), că să trăim așa cum ne spune Dumnezeu.
El mereu vine înspre noi și stă de vorbă cu noi: în Biserică; sau prin cărțile de folos pe care le citim; sau prin oamenii credincioși pe care îi întâlnim; sau prin micile întâmplări ale existenței.
Noi CÂT primim, din ceea ce ne spune Dumnezeu?
„Cine are urechi de auzit să audă!” zice Mântuitorul după ce termină de explicat Pilda semănătorului.
Un îndemn spus unor oameni care au trăit cu mii de ani în urmă, dar care ni se adresează – până azi – tuturor!
Întrebări și activități pentru copii
- Unde s-a petrecut întâmplarea povestită de militar?
- Tânărul militar asemăna credința cu „o haină veche”, păstrată de oameni de când lumea, deci el considera credința:
a) actuală;
b) demodată;
c) prețioasă.
3. Realizează corespondența între elementele din seria A și cele din seria B.
A
a) oamenii care nu găsesc timp să se roage;
b) oamenii care, fiind foarte ocupați, merg la biserică doar de Paști și de Crăciun;
c) oamenii care aud învățăturile rostite de un preot, dar care rămân indiferenți la acestea;
d) oamenii care îi ajută pe ceilalți și cunosc învățătura creștină;
e) oamenii care se roagă doar acasă și spun că nu au nevoie de biserică, pentru a-și întări credința.
B.
a) „cei care aud cuvântul, dar vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască”.
b) „aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar aceștia nu au rădăcina, ci cred până la o vreme, iar în vreme de ispită se leapădă”.
c) „cei care aud cuvântul, dar umblând sub povara grijilor, a bogățiilor și a plăcerilor vieții acesteia, se înăbușă și nu rodesc desăvârșit”.
d) „cei care, cu inima curată și bună, auzind cuvântul, îl păstrează și fac rod prin răbdare”.
4. Colecționează diferite semințe și, apoi, realizează un tablou în care să le folosești.
5. Devino cercetător!
- Plantează boabe de grâu în tipurile de sol despre care este vorba în pilda semănătorului. Notează ce se întâmplă cu ele.
- Plantează diferite semințe în păhărele cu pământ bun. Îngrijește-le și observă cum cresc plantele, timp de o lună. Scrie aceste observații într-un jurnal de cercetător.
6. Care parte a unei plante este purtătoarea semințelor?
Text de Ioana REVNIC,
pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
Fotografie de Ancuța Măzăreanu
*inspirată de Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de azi: scrisori misionare, Editura Sophia-Press, 2002, p. 21.
